Sfântul Ocrotitor al Pompierilor, Iosif cel Nou de la Partoș, sărbătorit la Orșova

La troiţa ridicată în municipiul Orşova, pompierii mehedinţeni au organizat o slujbă de prăznuire a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş. Iosif cel Nou de la Partoş este ocrotitorul şi protectorul pompierilor din întreaga ţară, iar în fiecare an la data de 15 septembrie, pompierii îl aşa cinstesc cum se cuvine.

Pompierii din cadrul ISU „Drobeta” au organizat o slujbă de pomenire pentru ocrotitorul şi protectorul acestora, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş şi de sănătate pentru toţi pompierii mehedinţeni.

Pompierii militari şi civili şi-au ales ca ocrotitor şi izbăvitor pe Sfântul Ierarh Iosif cel No, tocmai datorită calităţilor pe care bătrânul ierarh le-a avut, de ascultător şi smerit, dar mai ales de viteaz şi biruitor în lupta cu puterea focului.

Legătura acestui minunat Sfânt cu instituţia pompierilor o realizează tocmai minunile şi faptele sale, între care şi salvarea oraşului Timişoara, pe vremea când era mitropolit al Banatului, din calea flăcărilor ce ameninţau să distrugă aşezarea în totalitate.

În toamna anului 1653, asupra cetăţii Timişoarei s-a abătut un lung şir de jafuri şi distrugeri din partea turcilor care au incendiat oraşul. Partea de apus a Timişoarei a fost cuprinsă de un foc groaznic, ce mistuia casele oamenilor şi ameninţa să se întindă în tot oraşul. În acel moment, episcopul Iosif, deşi bătrân (avea pe atunci peste 80 de ani), nu a fugit, ci, luându-şi acoperământ credinţa neţărmuită în Dumnezeu, a ieşit cu curaj în faţa bisericii, cu Sfintele Taine în mână şi, rugându-se cu lacrimi, a fost ascultat de Dumnezeu, care a trimis o ploaie puternică şi binefăcătoare care a stins focul, scăpând astfel oamenii şi aşezarea de acel mare pericol.

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş s-a născut în 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia. După moartea tatălui său, s-a mutat împreună cu mama sa în Ohrida, la sud de Dunăre. Atunci când a împlinit vârsta de 15 ani, a intrat la Mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida.

După cinci ani petrecuţi în această mănăstire, ajunge la Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator. Acolo se călugăreşte şi primeşte numele de Iosif. La cererea patriarhului de Constantinopol, este trimis egumen la Marea Lavră a Sfântului Ştefan din Adrianopol, iar după şase ani, este pus egumen într-o altă mănăstire de prestigiu, Cutlumus.

Acesta este trimis de patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timişoarei, iar pe 20 iulie 1650, este săvârşită aşezarea în scaun. În anul 1653 s-a retras la Mănăstirea Partoş, aproape de Timişoara. Acolo a mai trăit trei ani, apoi a trecut la cele veşnice. Tradiţia spune că, în momentul trecerii sale în nefiinţă, clopotele mănăstirii au început să bată singure. A fost îngropat în naosul bisericii mănăstireşti.

Moaştele sale au fost strămutate în anul 1956, în catedrala mitropolitană din Timişoara. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe l-a trecut pe Sfântul Iosif de la Partoş în rândul sfinţilor pe 28 februarie 1960. În urma cererii Ministerului de Interne din anul 1997, Sfântul Sinod a aprobat ca Sfântul Ierarh Iosif cel Nou să fie patron al pompierilor.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.