Trecerea la programul 24 cu 48: o analiză succintă prin prisma legislației

Sâmbătă, 14 Februarie 2015București

Noul program 24 cu 48 al pompierilor români care își desfășoară activitatea în ture este un subiect arzător care se regăsește pe buzele tuturor celor afectați, direct sau indirect, de noua situație. Am încercat să adunăm cât mai multe informații despre acest subiect, iar în rândurile ce urmează ne-am propus să realizăm o scurtă analiză a situației prin prisma legislației în vigoare.

În primul rând trebuie amintit faptul că schimbarea programului de lucru a personalului care execută serviciul în ture a rezultat în urma unei analize pertinente a factorilor de decizie, pe o durată de timp îndelungată, bazată pe nevoile instituţiei, în scopul asigurării misiunilor funcţionale. În cadrul acestei analize s-au avut în vedere trei paliere: evoluţia posturilor alocate de la înfiinţarea structurilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă până la momentul de faţă, analiza sociologică a urmărilor acestei schimbări, precum şi reglementările necesare pentru a se asigura criteriile de performanţă stabilite de legislaţia în vigoare.

Scurtă retrospectivă. Sau cum s-a ajuns de la prea mulți, la prea puțini

În conformitate cu prevederile art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 88 din 2001, la nivelul anului 2004 a fost realizat cadrul normativ necesar înfiinţării, organizării şi funcţionării serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă. În cadrul pachetului legislativ adoptat au fost prevăzute elemente, respectiv criteriile generale care stau la baza dimensionării structurilor specializate şi compartimentelor funcţionale ale inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă (art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1492 din 2004, respectiv art. 2 din Anexa la Ordinul MAI nr. 360 din 2004, modificate şi completate ulterior).

În urma adoptării Legii nr. 395 din 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă au fost reorganizate prin suplimentare consistentă a necesarului de efective. Însă, începând cu anul 2010 - în urma binecunoscutelor și ultramediatizatelor disponibilizări - numărul posturilor repartizate serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă a fost drastic redus, ajungându-se ca, la finalul anului 2014, efectivele IGSU să însumeze 28 000 de persoane. O cifră deloc încurajatoare. Reducerile în cauză au determinat, cum era de așteptat, anumite disfuncţionalităţi la nivelul structurilor funcţionale ale unităţilor, în condiţiile în care cerinţele de îndeplinire a atribuţiilor au rămas aceleaşi sau au fost augmentate.

De ce 24 cu 48?

În acelaşi timp, analiza mediului operaţional a relevat sufocarea componentelor operative din unităţile subordonate care, în nenumărate rânduri, au fost nevoite să crească capacitatea operaţională pentru asigurarea resurselor umane necesare intervenţiei. Spre exemplu, o subunitate de intervenţie independentă, de nivel gardă, are o medie a personalului în jurul a 36 de persoane, şi unde în regim de 24 cu 72 de ore se regăsesc, în cel mai fericit caz, 9 cadre în tura de serviciu. Un incendiu şi o solicitare de acordare prim ajutor, caz regulat de cele mai multe ori, din practică, desfăşurate concomitent, impun solicitarea de sprijin din rândul personalului aflat la domiciliu.

Aceste aspecte au impus luarea unor măsuri de eficientizare a acţiunilor operative a structurilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă şi, totodată, o utilizare cât mai bună a resurselor umane şi materiale pentru asigurarea unui climat de siguranţă la nivelul comunităţilor. Astfel s-a ajuns la implementarea acestui nou program, care, cu mult înainte de a intra în vigoare a reușit să stârnească nenumărate discuții și controverse: 24 cu 48.

Punctul forte al trecerii la noul program de lucru îl reprezintă organizarea serviciului care va permite o mai bună încadrare a echipajelor de intervenţie şi acoperirea categoriilor de servicii. Prin urmare, nu va mai fi necesară, sau cel puțin nu atât de frecvent, îndeplinirea prin cumul a atribuţiilor unor categorii de servicii. Totodată, pregătirea fizică, profesională şi experienţa de lucru dobândită vor înregistra efecte benefice având în vedere faptul că frecvenţa venirii la serviciu a personalului operativ va fi una crescută.

Este acest program în asentimentul legislației europene a muncii?

Iată o altă abordare delicată. Analiza cadrului legal a relevat faptul că se poate asigura respectarea prevederilor în materie privind legislaţia naţională şi europeană cu privire la timpul de muncă, chiar dacă schimbarea de program are la bază necesităţi operative.

Este adevărat că, nu se vor respecta în întregime prevederile Codului Muncii, întrucât militarii beneficiază de anumite drepturi şi au îndatoriri specifice, în plus, trebuie să menționăm și faptul că Directiva 88/2003/CE a Parlamentului European ţine cont de particularităţile anumitor sectoare de activitate şi permite anumite derogări. Conform Capitolului V, art. 17, alineatul (3) „serviciile de pompieri şi protecţie civilă” sunt derogate de la cerinţele unui program de maxim 48 de ore lucrate săptămânal, cu condiția recuperării ulterioare a timpului liber aferent.

Ture libere sau bani în plus? Câți?

În principiu, bani în plus. Cu toate acestea, fiecare cadru care se supune modificărilor în cauză beneficiază de creştere salarială, dar, calculat la un interval de un an de zile, ar mai avea dreptul şi la ture libere, în funcţie de particularităţile situaţiei. Orele se reglează într-un an de zile, astfel încât media săptămânală sa nu depăşească 48 de ore.

Salarizarea militarilor se face conform LEGII-CADRU Nr. 284 din 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Practic, aşa cum rezultă dintr-o evaluare preliminară, în cele 52 de săptămâni din an un angajat al serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă poate desfăşura maximum 2496 de ore. Acest aspect trebuie reţinut şi prin prisma prevederilor art. 92, alin. (1) din anexa VII la legea sus-menţionată, întrucât „cuantumul zilnic al soldei lunare cuvenite personalului militar se determină prin raportare la numărul zilelor calendaristice corespunzătoare fiecărei luni a anului”. Deosebirea majoră în privinţa drepturilor salariale dintre militari şi funcţionari publici cu statut special este dată de faptul că salariul acestora se raportează la numărul de zile lucrătoare dintr-o lună, iar pentru categoria militarilor de personal solda lunară are în vedere zilele calendaristice.

Conform simulărilor salariale creşterea salarială variază de la caz la caz, între aproximativ 230 de lei şi 500 de lei, în funcţie de diversele elemente fluctuante ale soldei fiecărui cadru (ore lucrate, vechime, gradaţii, etc). Deci undeva între 10% și 20%.

Vine metodologia!

Vestea bună este că, referitor la calculul orelor lucrate şi a celor plătite în plus faţă de solda lunară, la nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă se lucrează pentru elaborarea unei metodologii care să clarifice toate aspectele referitoare la acest subiect.