Autospecialele și ambulanțele - cele mai încurcate mașini din trafic

Marți, 19 Iulie 2016București
Autor: Ioana Anamaria Ungur
Foto: ATA

foto: ATA Nu de puține ori am regăsit autospecialele pompierilor sau ambulanțele fie împotmolite în trafic, fie chiar implicate în accidente rutiere. Desigur, în mare parte vina o poartă indolența caracteristică șoferului român care nu înțelege că în anumite situații diferența dintre viață și moarte o fac secundele. Dar sunt oare șoferii de pe mașinile cu girofar suficient de bine pregătiți?

În străinătate, purtătorul de girofar este întotdeauna un om care a absolvit cursuri speciale de pregătire. În România nu există fonduri pentru pregătirea specială a purtătorilor de girofar sau ele sunt infime. Despre soarta pompierilor în trafic am stat de vorbă cu binecunoscutul pilot de raliuri Titi Aur - director general al Academiei Titi Aur. O discuție deosebit de interesantă, am aflat cum ar trebui să ne comportăm corect în trafic când întâlnim o ambulanță dar și cu ce cursuri ar putea veni ATA în întâmpinarea șoferilor de pe mașinile speciale.

Cum acordăm prioritate mașinilor de intervenție?

"Din păcate, în România nu suntem educați și nu avem nici cele mai mici informații, nici șoferii de pe ambulanțe, nici cei de pe autospeciale și nici ceilalți participanți la trafic șî nu știm cum ne comportăm corect în momentul în care întâlnim în trafic o mașină cu girofar în misiune. În toată lumea civilizată există niște reguli foarte clare. Pe care le știu și șoferii de ambulanțe și ceilalți șoferi.

Spre exemplu, dacă avem o șosea cu o bandă dus, o bandă întors, SALVAREA MERGE PE MIJLOC, PRINTRE BENZI. Dacă avem o șosea cu două benzi dus și două benzi întors, SALVAREA MERGE ÎNTRE CELE DOUĂ BENZI, NU MERGE ÎNTRE BANDA DOI ȘI PARAPET, merge între banda 1 și banda 2. Dacă avem un drum cu 3 benzi pe sensul de mers, SALVAREA MERGE ÎNTRE BANDA DOI ȘI BANDA 3.

De ce așa? Pentru că atunci când două mașini merg pe două benzi în același sens, între mașini există o distanță de cel puțin un metru. Dacă vine mașina de intervenție, salvarea etc., cei din stânga se dau jumătate de metru stânga, cei din dreapta se dau jumătate de metru dreapta și rămân acei 2 metri minim necesari să treacă salvarea. Dar șoferul nostru de pe mașîna de intervenție nu a fost învățat așa și se bagă printre parapetul din stânga obligând să treacă toate mașinile în dreapta. Se încurcă și șoferii, se încurcă și autospeciala. În străinătate aceste lucruri se știu, în România însă... Salvarea este cea mai încurcată mașină." - a precizat Titi Aur.

Șoferii mașinilor cu girofar nu au o pregătire specială

"Pentru a conduce o mașină în siguranță nu este suficient să faci o școală de șoferi unde înveți în general, cel puțin în România, doar acel minimum necesar pentru a putea să te deplasezi cu mașina: să semnalizezi, să parchezi și, gata, ești considerat șofer. Purtătorii de girofar: poliție, pompieri, salvare, servicii speciale, sunt cei care au dreptul legal de a se deplasa mai repede decât ceilalți participanți la trafic pentru a-și îndeplini misiunea. Deplasarea mai rapidă este vitală în cazul pompierilor și ambulanțelor pentru că în cazul lor depinde viața unor oameni sau salvarea de bunuri de cât de repede reușește să ajungă mașina respectivă la locul de intervenție." - spune pilotul de raliu.

"Șoferul unei mașini cu girofar, consideră, pe bună dreptate, că are dreptul să se deplaseze mai repede încălcând anumite reguli de circulație: depășind pe linie continuă, neacordând prioritate pietonilor sau altor mașini, trecând pe roșu etc., pentru a ajunge cât mai repede să își îndeplinească misiunea. Marea problemă, în România, este faptul că șoferul purtător de girofar nu are o pregătire specială. Până ieri a fost șofer pe taxi sau șofer pe mașina de pâine sau nici măcar atât, apoi a ajuns angajat la ISU, urcă într-o mașină care are particularități deosebite: este mai grea, mai încărcată, cu apă, cu tot felul de dispozitive.

Mașinile conduse de șoferii de la ISU în mod special sunt mașini atipice iar riscul de a ajunge la limită este și mai mare. Dacă acești șoferi nu au o pregătire specială, dacă ei nu trec prin situații limită simulate, în poligoane, într-un autodrom, în locuri speciale, probabilitatea de a face accident este mai mare. Nu există nici o țară civilizată în lume, nici măcar țările noastre vecine, foste comuniste, în care șoferii purtători de girofar să nu aibă o pregătire specială. Suntem printre puținele țări, dacă nu singura țară în care purtătorul de girofar, cel care are voie să facă "nebunii" pe șosea, nu are niciun fel de pregătire specială." - afirmă Titi Aur.

ATA - sau cum să-ți testezi limita în siguranță și să devii un șofer responsabil

Cursurile ATA vin nu doar în întâmpinarea participanților la trafic care doresc să își completeze cunoștințele ci și în întâmpinarea purtătorilor de girofar care sunt cei mai expuși a ajunge la limită cu mașina pe care o conduc datorită particularităților meseriei pe care o practică.

"În cadrul cursurilor ATA, participanții beneficiază atât de cursuri teoretice cu prezentarea de filmulețe care să îl ajute pe cursant să înțeleagă ce se întâmplă cu o mașină când ea ajunge în situații limită, dar și exerciții speciale, cu mașini, unele construite de noi, altele de serie dar cu niște teste cu care șoferul ajunge în situații limită, își înțelege limita lui, înțelege limita mașinii și atunci probabilitatea de accident scade foarte mult." - susține Titi Aur.

ATA poate veni în întâmpinarea nevoilor șoferilor ISU cu un curs personalizat, pe nevoile meseriei. Un asemenea curs aduce participantul în acele situații limită la care un șofer cu girofar este mai predispus să ajungă. De altfel, cursurile ATA pentru șoferii pompieri reprezintă un mix între conducerea defensivă cu elemente de conducere sportivă.

Academia poate susține cursurile inclusiv în țară pentru că simulatoarele pot fi deplasate, la nevoie. Desigur este necesară alegerea unor locații potrivite care să permită desfășurarea cursului cu toate etapele sale. Vestea bună este că cei de la ATA au găsit o formulă de pregătire intensivă, de o zi, astfel încât participantul să nu fie nevoit să petreacă mai multe zile departe de obligațiile sale.