Nemotivarea retragerii avizului ORNISS - o șmecherie paralelă cu legea

Duminică, 18 Noiembrie 2018București
Autor: Ioana Anamaria Ungur

Nemotivarea retragerii avizului ORNISS   o smecherie paralela cu legea | imaginea 1 Zilele trecute am analizat, în paginile revistei cum decurge, după lege, fie ea și ambiguă, o "verificare" a unui candidat la autorizația de acces la informații clasificate. Am arătat criteriile mai mult decât interpretabile pe care echipa de specialiști ai Agenției Desemnate de Securitate le iau în considerare înainte de a concluziona dacă individul în cauză este "compatibil" sau nu cu accesul la informațiile clasificate.

Retragerea avizului ORNISS sau cum "zbori" când profesional stai "foarte bine"

Un aspect interesant în ce privește un candidat la accesul la informațiile clasificate sau un deținător al autorizației de acces la informațiile clasificate este faptul că ORNISS își rezervă dreptul să nu justifice neacordarea sau retragerea acestei autorizații. Acest fenomen este deja încetățenit de ani buni, ba, chiar a făcut obiectul unor propuneri legislative care vizau modificarea legii în sensul introducerii unui paragraf care să prevadă fără echivoc obligativitatea ca neacordarea sau retragerea autorizației de acces la informații clasificate să fie MOTIVATĂ.

De ce aceste demersuri? Pentru că autoritățile în drept refuză să aducă la cunoștința unui solicitant/posesor de aviz ORNISS, MOTIVUL neacordării sau retragerii acestui act. Desigur, veți spune, și cum se poate apăra un personaj aflat într-o astfel de situație? Nicicum. Tocmai în asta stă "dulceața" situației. Așa poți scăpa lejer de indivizi incomozi pe care nu-i poți "eradica" atunci când găsirea de nod în papură pe linie profesională eșuează. Ca o ciudățenie și mai mare, de multe ori cei care se trezesc peste noapte fără autorizație ORNISS, sunt deseori ofițeri evaluați anual cu calificativ "foarte bine", sau chiar "excepțional"!

Constituția României - grav încălcată??

Cum se împacă însă nemotivarea retragerii sau neacordării accesului la informații clasificate cu drepturile indiviului prevăzute de Constituția României? Din păcate, se vede de departe că nu se împacă defel.

Nemotivarea retragerii autorizației ORNISS pune individul în incapacitatea de a se apăra necunoscând motivele care îi sunt imputate, în incapacitatea sa de a se adresa justiției, în imposibilitatea de a formula o petiție autorităților competente și în imposibilitatea de a se constitui ca parte vătămată de o autoritate publică pentru a-și obține recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

De asemenea, având în vedere că un ofițer MAI necesită o astfel de autorizație tocmai pentru a ocupa o funcție care are are strictă legătură cu profesia/munca sa, pus în situația de a fi lăsat fără aviz se trezește în imposibilitatea de a munci în concordanță cu pregătirea, gradul, expertiza sa, fapt ce încalcă dreptul la muncă prevăzut de legea fundamentală a țării.

Redăm mai jos acele prevederi din Constituția României, grav încălcate de nemotivarea retragerii acordului de acces la informații clasificate:

Art. 21 – Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Art. 24 – Dreptul la apărare

(1) Dreptul la apărare este garantat.

Art. 51 – Dreptul de petiţionare

(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.

(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

Art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Art. 41 – Munca şi protecţia socială a muncii

(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

Legea 182/2002 vorbește DOAR de retragerea MOTIVATĂ a autorizației de acces la informații clasificate

Cum stă de fapt situația? Este Legea 182/2002 o lege care încalcă grav drepturi constituționale? Dacă ne uităm în lege, vom vedea că NU. Astfel, Legea 182/2002, privind protecția informațiilor clasificate, prevede la articolul 28, aliniatul 5 că doar:

Neacordarea autorizației sau RETRAGEREA MOTIVATĂ a acesteia determină de drept interdicția de acces la informații secrete de stat.

Și atunci, de unde și până unde "NEMOTIVAREA" retragerii avizului?

Ultimul paragraf din Anexele 15, 16 și 17 din HG 585/2002 - cuiul lui Pepelea

Totuși, cum s-a ajuns la fenomenul retragerii autorizațiilor de acces la informații clasificate fără a aduce la cunoștința împricinaților motivele care au dus la această situație care, de multe ori, acționează ca bomboana de pe coliva carierei unui ofițer?

Paradoxal, trei Anexe - 15, 16 și 17 - a HG 585/2002, pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, au inserat, la subsol, următorul text:

Sunt de acord ca neacordarea avizului de securitate să nu-mi fie motivată.

Baza legală? Nu se cunoaște. Pentru că Legea 182/2002 prevede MOTIVAREA retragerii avizului, iar HG 585/2002 prevede nemotivarea retragerii avizului STRICT pentru situațiile de acordare a avizului de securitate industrială.

În aceste condiții, paragraful din anexă este valabil cât timp nu are un temei legal care să îl susțină?

Angajații ADS și ORNISS, expuși la exercitarea de abuzuri??

Pargrafele de genul celor de mai sus, fie fac obiectul unor exprimări nefericite, fie al unor erori de redactare dar nu excludem nici posibilitatea de a fi "strecurate" în anexe cu un scop mai puțin ortodox.

Or legislația ce cuprinde prevederi referitoare la SIGURANȚA NAȚIONALĂ ar trebui să fie clară și fără interpretări. Iar Anexele, mai ales cele privind declarațiile pe care un individ le completează pentru a obține acces la informații secrete de stat, e inadmisibil să conțină paragrafe fără acoperire legală în textul Legilor organice referitoare la situația de fapt.

Aceste aspecte nu doar că nu vin în sprijinul solicitantului dar și vulnerabilizează verificatorul/emitentul autorizației în discuție. Cei ce gestionează, lucrează și iau decizii în baza acestora, se expun zilnic la exercitarea unei fapte denumite de Codul Penal abuz:

Art. 297: Abuzul în serviciu

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

În atenția Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

Nu ridicăm pretenții de a fi juriști, nici măcar analiști. Dar legislația privind informațiile clasificate este publică și, credem noi, ar trebui cunoscută și înțeleasă de fiecare cetățean responsabil și iubitor de țară.

Tocmai de aceea, având în vedere hățișul legislativ, dar și numeroasele retrageri de autorizații đin anul 2018, solicităm public Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, din camera Deputaților și Senat - singurele autorități competente a interveni și analiza această stare de fapt, să se autosesizeze în situația relatată mai sus și să caute să lămurească eventualele lacune legislative sau să identifice, potențialele abuzuri acolo unde acestea există.