Ajutorul oferit de victimele de la Colectiv, pompierului ars - o palmă pe obrazul ministrului de interne!

Redacția Agenda Pompierului a adresat luni, 8 iulie a.c., câteva întrebări incomode ministrului de interne Carmen Daniela Dan în ceea ce privește situația în care se află pompierul Mihai Sfetcu, rănit în timpul intervenției de la Eșelnița din 5 aprilie a.c.. Pompierul abandonat de sistem este susținut și ajutat de cei care îi înțeleg drama: victimele de la Colectiv, adică părinții copiilor decedați dar și supraviețuitorii cumplitului incendiu.

Întrebări incomode

Iată întrebările adresate de noi, distinsei doamne ministru pe care nu am văzut-o în acest caz plângând prin vreun salon de spital și ținându-l de mână pe bietul pompier. E drept că mâinile sale sunt atât de distruse de flăcări încât nici nu ar mai fi avut cum să-l țină. Nu i-am văzut nici măcar distinșii subordonați Raed Arafat și generalul Dan Paul Iamandi trasnspirând de grja pompierului. Au făcut pare-se o vizită fulger la spital în urmă cu mult prea multe săptămâni, dar cam atât.

“Către,

Ministerul Afacerilor Interne,

‑ în atenția Doamnei Ministru Carmen Daniela Dan -

Subsemnata, Ioana Anamaria Ungur, redactor șef al Revistei Agenda Pompierului, prin prezenta vă solicităm, având în vedere prevederile Legii ⁵⁴⁴⁄₂₀₀₁ privind accesul la informațiile de interes public, să ne răspundeți, punctual, la câteva întrebări privind situația pompierului Mihai Sfetcu, rănit la data de 5 aprilie a.c., în intervenția de la Eșelnița - județul Mehedinți:

1. Cu ce s-a implicat, concret, Ministerul Afacerilor Interne în cazul acestui pompier rănit în misiune?
2. Având în vedere că, în declarațiile sale pentru presă, secretarul de stat Raed Arafat a afirmat încă din anul 2017, că sunt bani pentru sprijinirea militarilor pompieri în caz de invaliditate sau a familiilor acestora, în caz de deces, (Cităm: ““Am verificat şi în alte ţări. Cine doreşte să se asigure de regulă se asigură personal, dar, într-adevăr, statul vine cu compensări şi cu sprijin dacă se întâmplă vreun deces sau o invaliditate în timpul unei intervenţii. Este mult mai eficient decât să asiguri pe toată lumea şi să plăteşti prime de asigurări foarte mari în fiecare an”) precizați ce sumă a primit pompierul din partea MAI în vederea recuperării stării de sănătate.
3. O echipă de voluntari consultanți ai victimelor cu arsuri grave i-au oferit sprijin pentru a ajunge la o clinică de recuperare din Germania. În acest moment el este acceptat pentru prima tură de tratament recuperator în cadrul acestei instituții medicale. Cu ce s-a implicat ministerul de resort în acest demers (costuri, garanție din partea statului român, transport etc.) ?
4. Adus în România, pompierul militar a fost plimbat prin 5 spitale din țară. Rănile sale, unele dintre ele încă deschise, s-au “îmbogățit” cu o serie de bacterii intraspitalicești. Răspunzând întrebărilor presei centrale, reprezentanții DSU afirmau că: “Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri și-a dat acordul în continuarea tratamentului pacientului în cele mai bune și sigure condiții”. Precizați care sunt aceste condiții bune și sigure, având în vedere infecțiile dobândite și ținând cont că în acest moment militarul face naveta între Spitalul de Recuperare și Spitalul Gerota, în ciuda recomandărilor de a fi izolat în continuare primite la externarea din Austria?
5. Doamnă ministru, ați spus de nenumărate ori că iubiți și respectați pompierii, cum explicați faptul că Ministerul nu a ajutat cu nimic acest militar și că singurul ajutor primit a fost din puținul colegilor săi, respectiv de la familiile victimelor de la Colectiv?”

Un general “îngrijorat” la căpătâiul pompierului ars

Printr-o minune, sau o fericită “coincidență”, la 3 luni după nefericitul incident, spun surse din cadrul Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, că un general însoțit probabil de un subaltern, bătea azi (marți - 9 iulie a.c.) pasul vioi pe la etajul 3 al instituției medicale amintite. Pare-se că după 2 luni, đin multă grijă, devotament și recunoștință față de subordonatul nenorocit pe viață, nimeni altul decât distinsul general Dan Paul Iamandi, subordonatul nemijlocit al doctorului Raed Arafat și comandant al trupelor de pompieri, a sosit în vizită la Mihai Sfetcu.

Ne exprimăm speranța că vizita celebrului pilot de raliu a fost rezultatul trezirii conștiinței acestuia. Ne-ar bucura să aflăm că s-a deplasat la spital îngrijorat de semnalele trase de massmedia, pentru a vedea starea pompierului erou Mihai, pentru a-i prezenta acestuia scuzele binemeritate pentru că l-a neglijat și abandonat atâta timp și nu de frica de a nu-și pierde scaunul. Articolele apărute în ultima vreme în presă au adus în lumina reflectoarelor exact lipsa de grjă, de implicare, de care au dat dovadă atât generalul Iamandi cât și șeful său, Raed Arafat, în ce-l privește pe Mihai. Sperăm că domnul general a ajuns la spital cu un plan concret de a-și ajuta subalternul să își recupereze starea de sănătate sau măcar cu inima deschisă la a-l ajuta împreună cu victimele de la Colectiv și voluntarii care i-au fost alături după revenirea forțată în țară.

Pornind de la ideea că deasupra tuturor există un Dumnezeu, ne exprimăm speranța că un om care a trecut în viața sa pe lângă moarte, cu atât mai mult un militar cu grad de general, nu a sosit la căpătâiul lui Mihai pentru a-i reproșa ceva sau pentru a căuta să intimideze familia și așa crunt lovită de soartă. Pentru că daca ar fi făcut așa ceva, înseamnă că nu face cinste nici hainei militare și nici nu merită să fie comandantul celor mai iubiți militari ai României! Audacia et devotio, domnule general! E bine și după 2 luni de la venirea forțată în țară. Sperăm cu gânduri bune și inima deschisă!

Domnule general, știați că…?

… în istoria României există sute de exemple a modului în care ostașii români nu se abandonau unii pe alții nici măcar dacă erau răniți pe front. Un caz impresionant în acest sens este cel al sergentului Vasile Leonte care, în primul război mondial, a reușit dând dovadă de curaj și devotament, fără a fi paramedic ci doar OM, să salveze viața unui camarad grav rănit. Acest camarad fusese lovit de un proiectil de brand care a explodat în apropierea lui şi s-a prăbuşit la pământ. Căzuse într-o parte și maţele îi erau împrăştiate în zăpadă. Sergentul l-a întors cu faţa în sus, i-a luat maţele, cu zăpadă cu tot, şi i le-a băgat în burtă. L-a înfăşurat bine cu mantaua şi se uita, neputincios, cum camaradul său se lupta cu moartea. Din fericire, o ambulanță germană, plină cu tărgi pe care zăceau răniți, a trecut prin zonă, sergentul nostru implorând să îi fie luat camaradul. A aflat ani mai încolo că reușise să salveze viața camaradului său. Deh, de la oameni mai puțin, de la Dumnezeu mai mult!

Știați că nici în cele mai crunte momente ale istoriei militarii români nu s-au abandonat unii pe alții deși nu aveau tehnică modernă, cursuri forțate de paramedici și nici situația economică a României și nici poziția ei internațională la acel moment nu permiteau acordarea de ajutor considerabil unui militar rănit în misiune? Știați că după carnagiul de la Colectiv este rușinos ca un militar ars să primească ajutor nu de la ministerul de resort ci de la victimele acelui incendiu? Știați că un militar căzut pe front, fie el de război sau incandescent, prinde speranță când își simte alături camarazii și comandantul? Șitați că a lăsa un militar ars să fie plimbat aiurea prin spitalele din România e o rușine pentru toți superiorii lui până la ministru?

Știați că viața fiecărui militar al acestei țări valoarează ENORM? Știați că Arma Pompierilor a pierdut eroi în bătălia cu focul? Știați că familiile acestora au beneficiat cu greu de o nenorocită de pensie iar ca ajutor, doar de cheta strânsă de colegi? Știați că militarii Armei Pompierii, pe care cu mândrie o conduceți, nu au asigurări de viață sau de sănătate (trebuia să știți, măcar din întrebările noastre, jurnaliștii “incapabili de obiectivitate”de la Agenda Pompierului)? Știați că, tocmai din acest motiv, dacă li se întâmplă o nenorocire ajung singuri și disperați, victime ale unui sistem vitreg? Știați că deși nu li se plătesc orele suplimentare și costumele lor de intervenție sunt în multe cazuri “fosile”, pompierii tot nu abandonează cetățenii când au nevoie de ei?

Știați că Jurământul Militar se încheie cu sintagma grea dar sublimă “Așa să îmi ajute Dumnezeu?”. Sigur știați…

Galerie imagini

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.