Pompierii, paravanul după care Arafat își ascunde rateurile

La 4 ani de la Colectiv presa centrală și locală e din nou isterizată de imagini cutremurătoare de la intervenția din clubul groazei. Întâmplător sau nu, “preocupată” să afle adevărul despre Colectiv, o anumită parte a presei îi ridică mereu mingi la fileu doctorului Raed Arafat. Deh, ba un fax, ba un video “ascuns”, doar cât să-i lase acestuia libertatea să mai taie niște capete pentru a-și salva pielea și să acrediteze ideea că trebuie să-și aservească și mai tare insituția Pompierilor.

Un ofițer pentru imaginea doctorului Arafat, vă rugăm!

Dis-de-dimineață, o publicație lansa “bomba”. Internetul s-a împânzit cu imagini și citate. Ce haotici, ce neinstruiți, ce vai, mama lor erau pompierii! Ba, unul din ei a scos pe gură niște cuvințele mai puțin ortodoxe. Stăpânul situațiilor de urgență și-a desemnat rapid aghiotanți care să susțină o conferință de presă în care să i se spele imaginea și așa mânjită de sângele celor morți după Colectiv. Nu a știut nimic, nu a auzit nimic. Raed Arafat este ALB CA ZĂPADA, domnilor! Și, ca să confirme asta, a scos la interval un ofițer din comanda IGSU, pe care l-am considerat multă vreme un monument de onoare și corectitudine, care să iasă în bătaia mitralierelor presei pentru a striga din toți rărunchii că Raed Arafat nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu îi mirose. Este NEVINOVAT. Inocent. Deh, onoarea militară la picioarele unui civil!

Logic, victima de serviciu, aruncată drept momeală presei, a și fost întrebată dacă își va da cineva demisia. Un acar păun, un cap, presa vrea sânge. Domnule ofițer, vreți să vă sacrificați până la capăt, “militărește”, pentru Arafat? Noi zicem să vă mai gândiți. Jucați periculos, și nu ați fi primul împins în prăpastie. Vedeți cazul Orlando Șchiopu.

“Nevinovatele coincidențe” - ba un fax, ba un video. Mai cade un Guvern?

Același scenariu bolnav, ca și la Colectiv. Faxul care apare din neant, chipurile ca atac la adresa lui Arafat dar ricoșează “întâmplător” în comanda de atunci a ISU București-Ilfov. Întâmplător, desigur. Iar azi, doar o coincidență, scenariul se repetă. Presa scoate “bomba” chipurile tot contra lui Arafat. Iar pompierii ajung mânjiți, iar Emirul strălucește precum soarele în deșert, imaculat, cum n-a știut nici de fax. Mai lipsește să mai determine un premier să strige “mincinoșii” într-o ședintă de Guvern. Doar a mai făcut-o, nu-i așa? Poate mai cade un Guvern. Ce culoare preferați în 2019?

Unde v-ați ascuns, domnule Arafat? Vă e frică?

Probabil stăteați pitit prin vreun portbagaj de mașină de raliu împreună cu marioneta pe care ați instalat-o la cârma IGSU. Ați scos la interval haina militară a unui executant devotat care respectă cu rigiditate regulamentele militare. Și a ieșit. La ordin. Doar e militar. A luat toată umilința și revolta asupra lui. Onoare? No comment!

De ce nu ați ieșit, domnule Arafat, Dumneavoastră în fața presei? Doar sunteți principalul acuzat de supreviețuitorii și aparținătorii victimelor de la Colectiv? Dar comandantul pilot al pompierilor pe unde era? Nu mai avem inspector general sau nici nu știa de Colectiv?

Presa vrea sânge în continuare. Arafat a scăpat basma curată cu o simplă declarație: Nu. Raed Arafat nu a primit acest filmuleț. Domnul ofițer se face că nu știe că funcția de inspector general e una de slugă directă a doctorului ce se crede pompier. Nu ar fi îndrăznit nimeni să nu îi pună la dispoziție tot ce ținea de Colectiv. Lui sigur nu. Dar, fie, dacă un ofițer de carieră susține asta public, îl credem pe cuvânt.

Domnul doctor Arafat nu a văzut imaginile? I-a scăpat și momentul în care, în imagini, aproape se împiedica de pompierii care cărau o targă? Sau l-a “desenat” cineva în imagini? I s-a părut că totul merge strună?

Iertați-i cu durere…

Empatizez puternic cu durerea celor ce și-au pierdut oameni dragi la Colectiv. Am avut onoarea să cunosc oameni minunați care din durerea de a-și pierde copilul au ajuns să ajute ei înșiși, pompieri pe care nici doctorul Arafat, nici onor inspectorul general, nici sistemul putred nu i-au ajutat. Vezi cazul Mihai Sfetcu. Oameni minunați care au transformat durerea lor în șansă pentru alți oameni, oameni alături de care poți păși doar în tăcere pentru că durerea și bunătatea lor te face să te simți mic și nesemnificativ. Povara o citești doar în ochii lor, pentru că spatele, a rămas drept!

Am văzut imaginile de la Colectiv. Imagini de iad, imagini de panică, imagini de disperare cruntă care te face să urli. Unii văd incompetența pompierilor. Noi vedem disperarea. Da… aveți dreptate. A fost groaznic. Și, da, au fost cuvinte care nu trebuiau rostite. Dacă au fost rostite. Iertați-i, dacă au greșit. Au fost gesturi disperate.

Intervenția de la Colectiv pare ruptă dintr-un film de groază gen Întoarcerea morților vii. Și pompierilor le-a fost groază. Am văzut deseori pompieri la intervenții. Mulți dintre ei au lacrimi în ochi când pierd un om. NU e aceeași durere ca a unui părinte care își pierde copilul. Dar e durerea lui, ca om, ca salvator. Atunci când simți că “scapi” un suflet… e cumplit. Nu căutăm scuze… Doar că, atunci când în jurul tău totul e carne arsă și topită, totul e moarte și sânge și panică, oricât ai fi de bun, nu poți fi destul de bun. Sunt emoții, care refulează. Știm, ați fi vrut să îi vedeți ca pe niște super-profesioniști, acționând robotic, fără emoții. Sunt, totuși, oameni… Când te vezi ca salvator înconjurat de cadavre și numărul morților continuă să crească și realizezi că tu nu ești Dumnezeu… e crunt. Iertați-i… cu durere, pentru slăbiciunea lor…

Vreți capul lui Arafat? Luați-l! Dar nu mai loviți în POMPIERI! Țara, de ei, mai are nevoie!

Pompierii au ajuns de fiecare dată la mjloc. Prinși și zdrobiți de massmedia în războiul dintre aroganța și greșelile doctorului Arafat și durerea oamenilor care au avut de suferit după deciziile luate de acesta, unele dezastruoase, indiferent că vorbim de Colectiv sau de Apuseni. Oameni buni, nu mai loviți în pompieri! Fiecare din voi puteți avea nevoie de ei. Pompierii sunt oameni. Ei nu se conduc singuri. Pompierii sunt acei militari care zâmbesc încurajator copilului salvat dintr-un accident de mașină, sau scos dintr-o casă în flăcări, oamenii care cară alți oameni pe brațe la inundații, oamenii care fac tot ce pot. Tot ce pot. Uneori, nu pot destul, dar încearcă să facă tot ce pot.

Dacă cei care îi conduc, sunt incomepetenți, schimbați-i! Pe toți, până la unul. Dar când spunem POMPIERI, nu spunem ARAFAT. Nu spunem generalul X de care auzim mai mult pe la raliu decât pe la intervenții. Când spunem POMPIERI spunem oameni care salvează vieți, spunem MILITARI devotați, spunem oameni care chiar dacă nu sunt remunerați sar în ajutorul semenilor lor. Uneori greșesc. Așa este. Dar de cele mai multe ori, totuși, salvează vieți…

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.