Despre urgența unei masturbări și umilirea pompierilor

De dimineață am privit oripilată un filmuleț distribuit pe rețelele de socializare care înfățișa un individ, pe o targă, într-o autospecială SMURD și care, în timp ce paramedicii încercau să îi acorde “primul-ajutor” sau, mai bine zis să îl investigheze, se… masturba de zor.

Umilirea pompierilor - gloria lui Arafat

Situația nu e izolată. Pompierii paramedici s-au plâns în repetate rânduri că mult prea des sunt trimiși la cazuri care nu reprezintă urgențe medicale reale. Gonesc la caz pentru a găsi la destinație fie un bețiv, fie un individ certat cu legea, fie un individ nespălat de zile, învățat că SMURD e taxiul roșu, solicită o mașină pentru a fi transportat de cele mai multe ori din zona rurală “la oraș”. Au fost nenumărate astfel de cazuri. Pe baza acestor cazuri, datorită unor astfel de indivizi, a crescut în sondaje Raed Arafat, singurul beneficiar direct a situațiilor umilitoare cu care se confruntă un pompier în timpul unei ture pe ambulanța SMURD.

Deseori militarii pompieri paramedici, dar și voluntarii, ajung plini de excremente, secreții, sânge (uneori infectat cu HIV sau viruși hepatici). Da, e meseria lor. Dar de aici și până a fi obligat să fii infirmierul sau brancardierul unui individ dezaxat, sau taximetristul unor mincinoși certați cu apa și săpunul dar care știu că SMURD înseamnă plimbare gratuită… e o mare diferență. Să ajungi să te îngrijești de un individ în timp ce el se autosatisface e culmea umilinței și dovada unui sistem care funcționează prost, care nu permite selectarea cazurilor reale.

Care o fi fost urgența în cazul respectiv? Unde era codul roșu sau galben? Să ne fie cu iertare dar dacă individul ar fi avut simptome digestive nu îi ardea de asta, dacă ar fi avut dureri, nici atât, dacă un infarct, nici așa, dacă nu ar fi putut respira probabil nici sângele nu i-ar fi circulat în așa fel încât să îi ardă de autostimulare și nici fractură de penis nu putea avea, că nu-i mai ardea să și-l atingă.

SMURD - un sistem de taxi cu o notă de plată imensă achitată nu doar de MAI ci și de Ministerul Sănătății

Din nefericire, nu există, se pare, interesul întocmirii unor statistici sau a unor rapoarte care să adune situații ca cea din filmuleț. Nici cei din comanda IGSU, nici a MAI, nici cei din conducerea spitalelor sau a Ministerului Sănătății se pare că nu doresc să știe și cu atât mai puțin să mediatizeze costurile pe care le implică intervențiile la cazuri care nu sunt urgențe REALE. Să nu uităm să amintim că în timp ce ambulanța roșie transportă sau acordă ajutor unor astfel de indivizi care se masturbează de euforici ce sunt, un alt cetățean are cu adevărat nevoie de ajutor dar nu mai există mașini disponibile. Am avut personal de a face cu o situație de genul, un membru al familiei mele, suspect de fractură de coloană cervicală în urma unui accident rutier, era să fie plasat la un spital teritorial care abia beneficia de un aparat pentru radiografii ce funcționa la fără frecvență, pentru că… “nu existau mașini în zonă și măcar una trebuia să fie disponibilă”. Doar, doar o mai suna vreo “urgență”. Toate ambulanțele erau plecate… prin satele din jurul orașului. După urgențe mai mult sau mai puțin reale…

Să luăm un exemplu: un individ sună la 112 și acuză ce s-a învățat el că trebuie să spună ca să fie sigur că i se trimite o mașinuță. SMURD-ul pleacă la caz. Distanța variabilă de la câțiva kilometri la zeci de kilometri. Consum de carburant, consum de resursă umană. Ajung la caz, pacientul e investigat și fie i se aplică tratament fie este transportat, la dorință, la UPU. Alte costuri. Urmează fie transportul la UPU, cum spuneam, fie revenirea ambulanței roșii la bază. Alte costuri. Dacă pacientul non-urgență ajunge să fie transportat la UPU, alte investigații inutile dar costisitoare. Că doar trebuie să fii sigur că nu are “ceva”. Plus epuizarea aiurea a medicilor de la unitatea primire urgențe, a asistenților, a infirmierelor, care deseori ajung să își piardă răbdarea pe bună dreptate. Desigur, știm teoria, cât timp se salvează vieți costurile sunt justificate. Și când se pierd vieți? Și când pompieri mor de epuizare? Si când sunt umiliți pe bani de nimic de indivizi care fie le sar la beregată, fie le râd în față, fie îi “onorează” cu spectacole de genul? Nu ia nimeni în calcul riscurile/umilințele la care sunt supuși purtătorii de haină militară?

Oare s-a acordat atenția necesară la ceea ce e în spatele cortinei? Nu e nimeni curios să înțeleagă cum funcționează cu adevărat acest sistem, unde sunt lacunele și unde e loc de mai bine? Și dacă un om moare pentru că ambulanța nu ajunge la timp fiind trimisă să asiste la masturbări? Probabil până la un nou #Colectiv totul e bine și frumos? Știm doar că fără Arafat ce s-a construit în 30 de ani moare în 30 de zile, se vor pierde vieți omenești etc.. Și mai știm că nota de plată crește, asta pentru că tot se întreabă susținătorii dumnealui ce cât costă când vine vorba de viața unui mare ars. Poate ar trebui să se întrebe și ce costuri ridică o… masturbare.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.