Apel de urgență

Peste 180.000 de solicitări au venit, numai anul trecut, în dispeceratul integrat ISU-SAJ. Multe dintre acestea sunt cazuri cu rezolvare simplă, însă există și situații care rămân în memoria tuturor celor implicați.

Plutonierul adjutant Adrian Toșa este unul dintre colegii din dispecerat care și-a dorit întotdeauna să învețe mai mult. Drept urmare, a urmat școlile unei postliceale de asistenți, astfel încât să aibă o expertiză cât mai clară asupra cazurilor care sunt primite. În plus, a efectuat voluntariat și pe ambulanță, acumulând o experiență bogată.

De 15 ani, subofițerul răspunde tuturor solicitărilor și evidențiază câteva dintre aspectele esențiale ale meseriei, într-un interviu publicat pe site-ul ISU Cluj.

„N-o să uit niciodată cazul unui copil ce a căzut de pe un bloc în construcție din Mănăștur. Mi-a rămas în minte deoarece am ținut legătura în permanență cu cei care au sunat la 112. Am trimis imediat forțele, însă din păcate nu s-a mai putut face nimic.

Auzim frecvent tragedii și totuși găsim puterea să mergem mai departe. Cu toții avem familii și copii. Ei bine, când e vorba despre un copil implicat într-o tragedie, resimți totul diferit”, mărturisește plutonierul adjutant Adrian Toșa.

Subofițerul s-a încadrat la ISU Cluj în anul 2007 și este unul dintre militarii ce preiau apelurile de urgență. Rolul lui este să discute cu persoanele ce sună la 112, să culeagă toate informațiile necesare și să le transmită mai departe ofițerului din fiecare tură de serviciu. În cele din urmă, se alocă forțele necesare la misiune.

„Îmi aduc aminte de un alt copil ce avea părinții divorțați și a mers în vizită la tatăl lui. Tatăl lui l-a închis în casă și a mers la birt să bea. Băiețelul a sunat speriat la 112, spunând că e blocat în casă și că tatăl se va întoarce acasă și îl va bate.

Atunci ne-au solicitat cei de la Poliție, am intervenit împreună cu ei și l-am ajutat pe copil. Am prins numeroase accidente cu impact emoțional. Pe de altă parte, noi trebuie să găsim empatie. Eu de multe ori mă pun în locul persoanei care ne apelează și încerc din răsputeri să o ajut.

De aceea cer foarte multe detalii apelantului, să știu exact cu ce ne confruntăm. Inclusiv la problemele medicale mă interesez dacă există un antecedent. Noi nu putem să dăm tare multe sfaturi, însă eu mi-am dorit întotdeauna să știu mai mult”.

Tocmai de aceea, Adrian a absolvit o postliceală de asistenți medicali și a vrut să își ajute semenii și din teren. Programul Salvator din Pasiune nu era încă implementat, așa că voluntariat pe ambulanțele SMURD efectuau numai studenții de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”. Drept urmare, a ținut să își ocupe timpul liber cu gărzi ca voluntar la Serviciul Județean de Ambulanță.

„Am făcut voluntariat pe ambulanțe și am privit altfel cazurile atât din perspectiva dispecerului, cât și a celui care ajunge în teren. De multe ori e diferit ce ți se comunică și ce găsește paramedicul în teren. E evident faptul că un dispecer trebuie să aibă atenție distributivă și empatie. Să nu omită micile detalii, deoarece orice detaliu e important în ansamblul intervenției.

Pentru noi contează să putem colabora cu oamenii care ne sună. E nevoie, probabil, de mai multă responsabilitate atunci când se sună la 112. Din păcate, primim apeluri ce nu reprezintă neapărat urgențe. Asta este, încercăm să ne dăm seama de gravitatea unei situații, întrucât dorința noastră este să ajutăm cât mai mult.”

Întrebat cum trec 15 ani de activitate la pompieri, Adrian Toșa răspunde simplu și onest: „E ușor dacă vii cu drag la muncă, ai dorința să ajuți și să afli ceva nou.”

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.