Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș - icoana din inima pompierilor

Duminică, 15 Septembrie 2013Bihor
Autor: Ioana Anamaria Ungur

Ioana Ungur Despre Sfântul Iosif ce Nou de la Partoș aflasem pentru prima dată, cu siguranță nu întâmplător, în urmă cu 16 ani, în 1997, când, în urma unei adrese a Ministerului de Interne către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, fusese desemnat drept patron spiritual al Pompierilor din România. Din acel an, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș a devenit icoana pe care fiecare pompier o poartă în inima sa. Sfântul care, prin rugăciunile sale, îi ocrotește pe acești bravi cavaleri ai frontului incandescent.

Și cine i-ar fi putut proteja mai bine, decât un părinte ale cărui rugăciuni au stins flăcări mistuitoare? Și cine ar fi putut să-i ocrotească mai bine decât un părinte venit, din mila Lui Dumnezeu, după 62 de ani de sfântă viețuire în inima Athosului - Grădina Maicii Domului, să potolească vâlvătaia focului pe meleaguri românești?

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș este el însuși un model demn de urmat pentru bravii pompieri români, fiind curajos, grabnic binefăcător și cu credință de neclintit în Dumnezeu, după cum se arată chiar în Acatistul său: “...atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timişoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale şi oprind, prin ploaia năpraznică pe care cerul a trimis-o ţie în ajutor, întinderea focului...”

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș este acolo de fiecare dată când sirenele își înalță glasul sfâșietor spre cer, anunțând un pericol imediat. Este acolo și este alături de fiecare pompier atunci când ei aleargă în ajutorul semenilor lor aflați la ananghie. Este acolo și vede fiecare lacrimă, fiecare emoție, fiecare strigăt disperat de ajutor. Este acolo ori de câte ori ei pleacă la luptă și își fac semnul Sfintei Cruci, cerându-i, poate inconștient, ocrotirea. Este acolo ori de câte ori, întorși dintr-o misiune, ei își pleacă fruntea în fața icoanei sale, mulțumindu-i de grija și dragostea părintească. Este acolo, ori de câte ori au sufletul încărcat iar problemele și grijile de zi cu zi îi copleșesc. Rugăciunile sale pentru pompierii pe care-i ocrotește, sunt necontenite. El nu-i părăsește niciodată.

De altfel, dragostea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș se revarsă asupra celor ce-l caută cu credință asemeni unui foc purificator și binecuvântat care nu arde dar atinge iremediabil sufletele cu sfințenia Sa.

Iar pompierii români, cei care sunt gata în fiecare zi să se sacrifice pentru a salva viața semenilor lor, nu pot rămâne departe de dragostea Sfântului Iosif cel Nou, care-i ocrotește. Privind în profunzimea lucrurilor, fiecare misiune în care ei salvează vieți sau readuc speranța în sufletul semenilor lor, este asemeni unei Sfinte Liturghii al cărei Altar este frontul incandescent pe care ei, pompierii, își aduc propria jertfă în fața Lui Dumnezeu, binecuvântați fiind de rugăciunile dragului și Sfântului lor Ocrotitor – Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș.