Lanțul sinuciderilor
N-a trecut nici o săptămână de la tragica și, grație posturilor de televiziune însetate de rating, ”celebra” sinucidere a femeii răpuse de durerea de a-și fi pierdut fiica. În tot acest timp, numărul tentativelor de suicid a ajuns la 23. În mai puțin de o săptămână, 23. Asta în condițiile în care de la începutul anului au fost, până în acel moment, în total, 6.
Și tot de o săptămână, televiziunile, blogurile, ziarele, rețelele de socializare mustesc de comentarii și declarații. Și, cum după luptă, mulți viteji s-arată, diverși indivizi emit judecăți de valoare, lansează acuzații și oferă scenarii salvatoare în contrapartidă cu ”incompetența” pompierilor. Oricine s-ar fi descurcat mult mai bine decât cei aflați la fața locului. De la cel cu barba sură pân’ la cel cu țâța-n gură, cu toții ar fi putut face o treabă mult mai bună decât salvatorii care au încercat să salveze viața femeii care își dorea să moară.
Imediat după eveniment, toată energia media a fost centrată spre găsirea unui vinovat. La fel ca și în cazul accidentului aviatic de tristă amintire. Era nevoie să cadă capete. Măcar unul. Cred că unii presari n-au avut răbdare nici măcar să se întoarcă în redacție și au și început să ceară demisia lui Arafat. Dacă nu cade Arafat, măcar să le ofere Arafat un acar păun. Măcar pe cineva de pus la stâlpul infamiei. Măcar un purtător de cuvânt ”mut”. Ceva!
Surprinzător - sau nu! - Arafat nu a avut de sacrificat pe nimeni. Ba, pentru prima dată, șeful DSU a luat poziție avându-l alături pe comandantul pompierilor români. Cei care conduc destinele pompierilor din România au avut curajul să își apere oamenii a căror singură vină a fost că și-au ales meseria de salvatori fără a fi super oameni.
Nu știu câți dintre cei care au lansat acuze și insulte la adresa pompierilor au văzut vreodată un om aflat în depresie, sau un om cu mințile rătăcite, un om care nu comunică, un om aflat în lumea proprie. Nu știu câți dintre cei care aruncă de zor cu noroi știu că, într-o misiune de acest gen, pompierii sunt doar executanți. Ei acționează la indicațiile/ordinele negociatorilor profesioniști din cadrul Poliției. Negociatori care, au dispărut cu desăvârșire imediat după eveniment. Nimeni nu i-a întrebat nimic, deși, erau cei la indicațiile cărora acționau salvatorii.
Singurii vinovați: pompierii și Arafat. Unele dintre reproșurile care le sunt aduse sunt de-a dreptul ilare. Citeam deunăzi nemulțumirea unui distins specialist care îi imputa doctorului Arafat faptul că civilii, unii dintre ei copii de vârste fragede, erau lăsați în perimetrul intervenției. Revoltător, într-adevăr. Era oare treaba pompierilor să-i îndepărteze? Sau trebuia, eventual Arafat, să ia copiii de mânuță și să-i ducă la casele lor? De asemenea, pe bună dreptate, omul se arăta supărat că nu a fost legitimat. Și tot Arafat și cei de la ISU sunt responsabili. Dar… au oare pompierii dreptul să legitimeze persoane? Dar… la fața locului nu se aflau și polițiști sau jandarmi? Și dacă se aflau, așteptau oare ca pompierii să le facă treaba? S-au mai întâlnit cazuri în care oamenii așteptau ca pompierul să fie și scafandru, și salvator de la înec, și pompier, și GPS chiar… acum se pare că ar trebui să fie polițist sau jandarm.
Interesant este faptul că niciuna din celelalte instituții care au intervenit la acest eveniment nu a luat poziție, nu a comentat, nu și-a asumat eșecul. Interesant este faptul că acea femeie se afla sub tratament medicamentos, dat de specialiști, pentru depresie. Interesant că nimeni nu și-a pus vreodată întrebarea dacă starea ei nu avea legătură cu posibilele efecte adverse pe care antidepresivele le au. Interesant este că, în loc să se ocupe de înmormântarea ei, concubinul, împărțea generos impresii în cadrul unei emisiuni de… divertisment.
Interesante sunt acele materiale care înfățișau femeia întinzând mâna și acceptând apă de la negociatori. Dar afirmațiile conform cărora femeia abia aștepta să fie salvată depășesc limitele logicii. Dacă asta aștepta, nu mai încerca să se sinucidă.
În tot acest tumult, reținem o declarație a Vicepremierului Oprea: ”Este complicat să previi când cineva vrea să își ia viața din diferite motive.” Perfect adevărat! Sinuciderea este un act de VOINȚĂ. Sau un efect advers al anumitor substanțe: alcool, droguri, medicamente etc.. Pompierii au în dotare echipamente destinate să salveze viața oamenilor. A acelor oameni care își doresc să trăiască.
Cât despre cei care întreabă incisiv pompierii de ce n-au salvat viața femeii, de ce n-au legat-o, de ce n-au luat-o pe sus ca s-o salveze, reamintim că: pompierii nu s-au aflat nicio clipă în preajma ei. Ei au acționat doar la indicațiile negociatorilor, aceștia fiind cei care s-au aflat aproape de femeie și au încercat zadarnic să o determine să colaboreze și să renunțe la gestul fatidic.
Pe de altă parte, niciun pompier, oricât de curajos, nu ar fi îndrăznit să se apropie, să sară să o imobilizeze sau să efectueze orice fel de manevră de acest gen întrucât riscul să se întâmple instant o tragedie era mult prea mare.
Din nefericire, drama acestui eveniment nu s-a oprit acolo. Efectele mediatizării exacerbate se fac în continuare simțite: în nici 7 zile, numărul tentativelor de sinucidere a crescut de aproape 4 ori față de numărul tentativelor de sinucidere care au avut loc de la începutul acestui an. 23 în 7 zile vs. 6 în 5 luni. Și lanțul slăbiciunilor ar putea continua. Mai ales că oamenii au învățat și să anunțe televiziunea înainte să facă pasul spre lumea de dincolo.
O informație de ultimă oră ne arată că doi tineri cu vârste de 17, respectiv 20 de ani au sărit de pe un bloc cu 10 etaje din Oradea. Astfel numărul celor care și-au dorit să-și încheie socotelile cu viața a crescut la 25. Încă puțină mediatizare iar sinuciderea va deveni o modă. Un curent.
Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.