Inspectorii șefi lăsați, periodic, să se sfâșie între ei pentru funcția de IG, precum câinii de luptă, spre deliciul politicienilor. Cui servește instabilitatea în Armă?

Sâmbătă, 13 Ianuarie 2018București
Autor: Ioana Anamaria Ungur

Pompierii Militari Scandalul de pe scena politică a captat în totalitatea atenția canalelor media dar și interesul populației. Totul se concentrează în jurul polițistului-pedofil, al războiului Dan-Tudose și al războiului maghiari-Tudose. Pâine și circ. Măcar circ, dacă pâine nu.

În Arma Pompierilor e liniște. Acea liniște dinaintea furtunii. Din 2011 încoace, schimbarea șefilor pompierilor e deja un obicei. De prost-gust. 4 februarie 2018 se apropie cu pași repezi. E ziua în care Arma se va afla din nou la o răscruce. De fapt, e ziua în care politicul va anunța cei mai iubiți militari că au un nou șef. Luptele se dau cu mult înainte, spre deliciul politicienilor.

Dacă până în 2011, pompierii aveau un comandant care îi conducea vreme de vreo 10 ani, din 2011 un șef la pompieri nu stă nici cât un mandat de primar sau deputat. Anual, dacă nu, la 6 luni, sunt schimbați "pentru îmbunătățirea managementului". Și, de fiecare dată, înainte de data limită de expirare a împuternicirii, uneori chiar mai devreme, încep luptele: inspectorii șefi sunt aruncați în arenă unde se sfâșie între ei precum câinii de luptă spre deliciul politicienilor din spatele lor. Nu toți, bineînțeles. Există și comandanți de pompieri care refuză aceste poziții umilitoare. Dar întotdeauna se găsesc 2-3 care se lasă ademeniți de gândul de a ieși la pensie, peste un an, cu un grad mai mare și o remunerație pe măsură.

Din ianuarie 2014 încoace, minți luminate au decis că un inspector general trebuie să dea examen. În momentul de față, deși împuternicirea actualului inspector general expiră în 4 februarie, nici măcar nu adie vântul scoaterii postului la concurs. Poate ministrul de resort e preocupat cu redactarea fără greșeli gramaticale a numirii pe funcție sau poate e prea preocupat cu scandalul polițistului-pedofil și a uitat de pompieri. La fel cum a uitat și să le arunce vreo vorbă după intervenția de la Moftinu.

Ce posibilități are Arma Pompierilor din februarie încolo? Fie va fi numit actualul inspector general, fie postul va fi scos la concurs și până atunci acesta va fi desemnat în continuare sau înlocuit cu un nou împuternicit până la examen. Sau va apărea iar un împuternicit pentru vreun an și... cercul vicios continuă. Pe scurt, în Armă va fi stabilitate sau va continua instabilitatea. Dar stabilitatea în Arma Pompierilor n-a fost dorită de la Generalul Vladimir Secară încoace. Arma a rămas la cheremul politicienilor care s-au delectat cu stilul neaoș românesc în care inspectorii șefi sau adjuncți s-au mâncat între ei pentru o jumătate de mandat de inspector general.

Nimic nu poate fi distrus din exterior. Totul cade datorită erodării interioare. Și, cu riscul de a supăra, simt nevoia să o spun: în nicio Armă și în nicio instituție a MAI nu am văzut oameni care să se mănânce între ei pentru o funcție, ca la pompieri. Tocmai de aceea, un ministru deloc inspirat și deloc iubitor de pompieri, le-a trântit la comandă un jandarm făcându-i, fără perdea, bătaia de joc a Ministerului. Finalul? Jandarmul a mai primit o stea de general, politicienii au savurat umilirea Armei în care populația are cea mai mare încredere și... cam atât.

Urmează un nou moment de răscruce în Arma Pompierilor. Ne întrebăm... dacă în 3 februarie izbucnește iar vreun incendiu de sondă, cine va conduce intervenția pompierilor din 4 februarie? Cine știe? Știe cine trebuie, probabil. Ce nu știm noi, e... cui folosește această instabilitate regizată atent în Arma Pompierilor? Ce interese are un ministru să conducă o Armă prin împuterniciți? De ce i se pare cuiva eficient ca la 6 luni sau la un an inspectorul general să fie schimbat? Întrebări fără răspuns de mulți ani.

Pompierii, încotro? Încotro bate vântul de la palat... Noroc cu Nomex-urile.