Medici “mercenari”, de-a v-ați ascunselea cu moartea, printre gafe de politruci

Privesc cu dezgust la dezastrele pe care gafele unor politicieni de carton le lasă în urma lor. De câteva zile, Spitalul Județean de Urgență Oradea este în fierbere. Toţi medicii din cadrul serviciului UPU-SMURD Bihor au semnat o cerere de demisie colectivă pe care au depus-o la secretariatul spitalului.

Demisia medicilor de la UPU-SMURD Oradea vine în semn de solidaritate cu șeful lor, dr. Hadrian Borcea. Pe Hadrian Borcea îl știu de peste 15 ani. A fost sufletul medicinei de urgență în Bihor. Un profesionist de excepție caracterizat prin pasiunea cu care își exercita meseria. Și nu e singurul. Medicină de urgență nu poți face decât din pasiune. Nu ne vom referi în acest material la motivele pentru care s-a ajuns la această situație de criză. Ele sunt arhicunoscute. Dincolo de discuții despre sporuri, salarii “nesimțite”, “mercenari”, principalul motiv este legea stupidă a salarizării, gândită de “specialiști” cu dosul nu cu capul, care a generat din dorința de populism ieftin discrepanțe salariale care au stârnit revolta oamenilor în teritoriu.

Ce este, de fapt, UPU?

Nu, nu vă vom da definiții după carte sau după lege. Vă vom spune că la UPU, cel puțin la Oradea, vin ZILNIC între 350 și 450 de oameni cu diverse probleme de sănătate. La UPU ajung de la oamenii mușcați de o căpușă sau cei loviți de o criză biliară, până la cei cu membre sfârtecate, infarcturi, accidente vasculare cerebrale sau alte situații amenințătoare pentru viață. Fiecare pacient prezentat la UPU înseamnă evaluare, înseamnă analize, înseamnă ecografii, EKG, radiografii, tomografii etc., înseamnă responsabilitatea medicului din UPU care pune diagnosticul prezumtiv și, cu primele investigații făcute, direcționează pacientul spre medicul specialist.

Am avut nefericita ocazie, în ultimii ani, să văd de mai multe ori viața de pe coridoarele UPU. O nebunie. O alergătură continuă. O luptă contracronometru pentru viață. Un sector în care trebuie să fii mereu pe fază pentru că fiecare secundă poate costa o viață. Un medic de urgență trebuie să știe al naibii de bine să țină viața într-un om, să îl stabilizeze pentru a-i putea da șansa ca ulterior să beneficieze de tratament adecvat.

Ce întâlnim în UPU? Desigur, întâlnim și oameni care ajung la urgențe pentru probleme mai puțin grave pentru că în loc să treacă vinerea pragul medicului de familie aleg să vină vinerea noaptea la urgențe. Desigur întâlnim și persoane în stare de ebrietate, oameni ai străzii, clienți aproape permanenți ai UPU. Înseamnă oare asta că la UPU se lucrează în condiții ușoare? Poate medicul să-și permită să trateze pacientul superficial doar pentru că e în stare de ebrietate sau pentru că nu a catadicsit să-și viziteze medicul de familie? Nu. Cum spuneam, fiecare pacient, grav sau nu, trebuie văzut, evaluat și direcționat de medicul din UPU.

Tot la UPU ajung cazurile grave sau mai puțin grave adunate de la spitalele teritoriale din județ care, din nefericire, funcționează doar pe post de trambulină către spitalul județean de urgență. Din varii motive care țin de la lipsa unor aparate care pot permite evaluarea amănunțită a stării de sănătate a pacientului și până la lipsa de competență a medicilor.

Dincolo de aceste cazuri care, până la urmă țin de lipsa de educație medicală a românului și de “erorile” unui sistem bolnav, la UPU ajung oamenii a căror viață este în pericol. La UPU se dă bătălia acerbă între viață și moarte. Cine n-a simțit mirosul de carne de om, să meargă la UPU. Sunt nenumărate cazuri de pacienți care ajung la UPU cu membrele sfârtecate în urma a diverse accidente, cu pielea smulsă și carnea însângerată la vedere, cu vasele de sânge descoperite și pulsând sub ochii medicilor. Oameni cu brațul smuls la propriu de la loc, în dureri crunte.

Cum ar fi viața unui medic din UPU în imagini? Aici un stop cardio-respirator, manevre de resuscitare, adrenalină, defibrilator, dincolo familia care plânge în disperare așteptând o minune de la medicul care, totuși, nu este Dumnezeu. Mai încolo un copil, victimă a unui accident rutier, care-și strigă disperat părinții care fie sunt în comă pe o altă targă, sau chiar morți. Mai încolo un grup gălăgios de rromi care și-au adus un membru al familiei la urgențe și care amenință medici în timp ce aceștia se străduiesc să facă ceva pentru pacient. Un tânăr în floarea vârstei în stop, altul cu AVC, mâini care se frâng disperate, lacrimi, disperare. Toate se găsesc la UPU. Traumatisme, boli, pericol, responsabilitate, drame, durere, asta înseamnă UPU. Un medic UPU nu va avea niciodată timp să ațipească într-o gardă. În niciun caz la UPU Oradea unde sunt direcționate toate nenorocirile din județ.

Spitalul merge și făra UPU? Oare?

Demisia cadrelor medicale din UPU are consecințe extrem de grave. Pentru că medicii de la UPU nu sunt doar cei pe care îi întâlnim în spital. Ei sunt omniprezenți. Fie în Dispeceratul Integrat ISU-Ambulanță, fie în autospecialele SMURD de Terapie Intensivă Mobilă, fie în elicopterele SMURD. Ei sunt prezenți, alături de pompieri, peste tot acolo unde viața are nevoie de srpijin.

Nu e nevoie să fii geniu pentru a înțelege că la UPU se lucrează în condiții grele. Cei care fac legi sau cei care ajustează bugetele după cum îi taie capul, au încercat vreodată în viața lor, măcar să acorde un prim-ajutor “banal”, vreunui om? Au pus măcar un garou cuiva ca să și poată imagina cât de “ușoară” e munca în UPU? Asta înainte de a califica medicii din UPU drept “mercenari”?

Auzim teorii conform cărora spitalul poate funcționa bine merci și fără UPU. Cică medicii de gardă din spital pot primi pacienții de la urgență. Cine a fost măcar o dată la UPU știe că până coboară medicul de gardă pe jumătate adormit de pe secție, în UPU se efectuează o serie de investigații al căror rezultat este pus direct în mâna medicului specialist. Desigur, au fost și afirmații care susțineau varianta găsiri dintr-un foc a vreo 15 medici care să-i înlocuiască pe cei aproape 50 de demisionari. Probabil cu multă experiență și extrem de încrezători în propriile puteri acești 15 potențiali (sau fictivi?) medici de urgență care pot înlocui la foc automat munca și eforturile a de 3 ori mai mulți colegi.

În plus, cei care sunt atât de siguri pe ei și convinși că fac o treabă bună punând la respect “mercenarii” din UPU, nu ar trebui să uite că acestora li s-au alăturat și “mercenarii” de pe ATI. Asta ar însemna ca în curând secția de ATI să rămână goală, cazurile grave de pe ATI să fie transferate sau să și le ia aparținătorii acasă. Eventual să închidem și secțiile de chirurgie ale spitalului că doar nu va opera niciun chirurg un pacient fără anestezist.

Dacă n-ar fi tragic ar fi comic. Se întâmplă în România. Țara în care legile se fac de către oameni aflați la putere și care nu au simțul realității iar sumele sunt ajustate din vârful pixului de către edili locali care nu vor să-și piardă votanții. La mijloc? Nu. Nu medicul. Nenorocitul de pacient carea are neșansa să aibă nevoie de UPU. Politicieni care joacă la intimidare. Din păcate nenorocirile nu se lasă intimidate. Trebuie neaparat să moară un om ca să ne trezim la realitate? Au murit destui la Colectiv… Dacă medicii și pompierii au învățat ceva, politicienii își văd în continuare doar propriile interese.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.