Ofițeri cu avize ORNISS retrase sau cum să scapi de personaje incomode

Marți, 30 Octombrie 2018București

Strict Secret A fost odată ca niciodată... cam așa începeau pe vremea copilăriei poveștile cu zâne bune și vrăjitoare rele, cu feți frumoși și zmei neînduplecați, cu împărați atotputernici și cavaleri neînfricați, cu lupta grea dintre adevăr și minciună sau dintre dreptate și nedreptate... Veți citi în rândurile ce urmează o poveste. O poveste reală cu un subiect controversat. În povestea noastră nu există zâne bune, dar există, sperăm, justiție, împărații atotputernici sunt înlocuiți de organizații care taie și spânzură după reguli "secrete", iar cavalerii neînfricați sunt ofițeri din diverse structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, militarizate sau nu.

Ambițios, profesionist, de încredere...

A fost odată ca niciodată un ofițer... de carieră. Așa cum întâlnim foarte mulți în structurile Ministerului Afacerilor Interne. De-a lungul vremii omul nostru a ocupat o serie de funcții de conducere în cadrul structurii din care face parte. Plecat de jos, ca orice tânăr cu vise, absolvent de Academie, mai apoi integrat pe diverse funcții în structura la care visa. Oricare: Jandarmerie, Pompieri, Poliție. Anii treceau și ofițerul nostru câștiga experiență, visele sale se împlineau, tindea, firesc, spre un maxim al carierei. Pentru a se desăvârși profesional a urmat o serie de cursuri, la diverse insituții de învățâmânt superior, a participat la o serie de misiuni pe care asumându-și-le a adus cinste Ministerului din care făcea parte. Calificativele obținute în peste 15 ani de carieră au fost mereu de excepție. Toate acestea i-au deschis porțile spre noi orizonturi profesionale. Superiorii săi din cadrul MAI i-au acordat girul pentru a ocupa o serie de funcții "grele". Și nu doar superiorii săi ci și reprezentanții unor organizații sensibile cu atribuțiuni în stabilirea aptitudinilor de păstrare a unor informații secrete. Totul mergea ca pe roate. Ofițerul nostru era pe un trend ascendent. Desigur, în momentul în care ajungi să ocupi diverse funcții de conducere nu poți fi iubit de toată lumea. Dar lucrurile se integrau, totuși, într-o normalitate.

De încredere... până la un punct

După ce a țintit și obținut întâi ca împuternicit, un post înalt în cadrul unui Inspectorat General al MAI, omului nostru i se deschideau perspectivele ocupării postului prin concurs. Concurs ce se presupune că i-ar fi adus stabilitatea pe funcția ocupată.

În acel moment, ca prin minune, scenariul poveștii a fost răsturnat dintr-o dată, omul nostru cu toate calificativele sale bune și reușitele sale profesionale fiind brusc considerat "nepotrivit" pentru funcția pe care se afla. Vă sună cunoscut, dragi cititori? Exact. Am ajuns la acea parte a poveștii când se declanșează vânătoarea de vrăjitoare în MAI. O vânătoare mediatizată deja de ceva vreme de multe publicații și căreia i-au căzut victime mulți ofițeri fie ei șefi de servicii, direcții sau alte structuri. O vânătoare care urmărește înlăturarea personajelor incomode care au "tupeul" să nu țină zăbala în gură așa cum se așteptau "stăpânii".

Vânătorii de bârfe și anonime

Deh, ce poți face cu un ofițer căruia nu ai ce să îi reproșezi profesional? Dacă ai avea, probabil l-ai sancționa s-au i-ai acorda un calificativ mai slab. Dacă totul e foarte bine, ce te faci? Atunci intră în mișcare vânătorii de bârfe sau, ca să-l parafrazăm pe Caragiale, de scrisori semnate împreună și date anonime" ce urmează a fi cuprinse într-o compunere intitulată pompos "raport" și care demonstrează că ofițerul X nu mai e demn de încredere pentru a avea acces la așa-numitele "informații clasificate". De ce? Păi și asta e secret! Despre acest subiect vom discuta însă într-un alt capitol al poveștii noastre.

Cine este ofițerul?

Poate fi oricare din ofițerii activi din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, orice șef de Direcție, inspector general, sau alt șef de structură care pentru a-și exercita atribuțiunile specifice funcției ocupate are nevoie de autorizație ORNISS pentru acces la informații clasificate. Din nefericire acest aviz acordat de o instituție ce își atribuie un rol deosebit de important în fața partenerilor României din cadrul NATO, tinde de o bună bucată de vreme să fie un soi de pisică arătată acelor ofițeri ce nu se supun în tocmai directivelor politicului. Ulterior, după minuțioase reverificări, verificatorii ajung la concluzia că ofițerul pe care poate în urmă cu un an l-au considerat demn de încredere, s-a transformat brusc într-un rebel care nu mai corespunde standardelor. Urmează linșajul. În tăcere. Cu amortizor. Unora însă le place cu zgomot...

Post-scriptum

Facem precizarea că în rândurile de mai sus ne referim la un ofițer din cadrul IGPR al cărui nume, deocamdată, nu îl vom publica întrucât omul se află în plin proces pentru a-și recâștiga drepturile și DEMNITATEA. Invităm cititorii care se regăsesc în situația mai sus relatată să ne contacteze și să ne semnaleze și alte cazuri de acest gen.

Va urma!