Cronica unui bilanț dureros: Agenda Pompierului - 7 ani alături de pompieri

Vineri, 27 Decembrie 2019București
Autor: Ioana Anamaria Ungur
Sursa Foto: Facebook IGSU

Cronica unui bilant dureros  Agenda Pompierului   7 ani alaturi de pompieri | imaginea 1 În urmă cu 7 ani, de Crăciun, din dragoste și respect pentru pompieri, lua ființă revista Agenda Pompierului. Acești 7 ani de existență sunt dovada determinării și ambiției pe care le-ați generat, voi, pompierii militari, prin dragostea și recunoștința manifestată față de noi, dar și cititorii noștri care s-au bucurat și întristat alături de pompieri, citind articolele noastre. Au fost multe nopți nedormite, a fost multă muncă, au fost ploi, a fost și soare, dar, iată, ne regăsim, din mila Lui Dumnezeu, alături de pompieri și la acest al 8-lea Crăciun binecuvântat (primul a fost cel din 2012).

Au fost 7 ani grei, în primul rând pentru pompieri. 7 ani la finalul cărora Arma pare să traverseze cea mai dificilă perioadă din toată existența ei. Numărul pompierilor, tineri, activi, decedați a trecut de 200, iar măsurile luate pentru a veni în ajutorul lor sunt egale cu zero. Desi parcul auto este mult îmbunătățit, resursa umană este epuizată iar nemulțumirile pompierilor în creștere. Desigur, ca militari nu au voie să cârtească, iar pentru a înăbuși of-urile acestora unii comandanți și-au luat în serios rolul amenințând militarii prin tehnici securistoide demne de sistemul comunist.

Foarte mulți au trecut în rezervă părăsind cu stomacul în gât sistemul în care s-au înrolat cu drag și mândrie. Am văzut speranțele de mai bine ale pompierilor năruindu-se una după alta. Îi vedem suferind zilnic, epuizați, mânați înainte doar de dragostea de semeni și de jurământul pe care l-au depus față de țară. Jurământ de care, comandanții lor, au uitat, aservindu-i unor interse care încet, încet, îi macină, îi sleiesc de puteri.

În 7 ani de existență am văzut nici mai mult nici mai puțin de 6 inspectori generali care au condus trupele de pompieri. Puși în funcție și eliberați din funcție la propunerea și cu acordul doctorului Raed Arafat, devenit după Apuseni, șeful unui Departament pentru Situații de Urgență, structură controversată a cărei eficiență în coordonarea situațiilor de urgență nu a fost dovedită. Dimpotrivă. În schimb, profitând de lipsa de coloană vertebrală a unor pseudo-ofițeri care au condus pompierii, Arafat a devenit un soi de Guru stăpân absolut al pompierilor în mâinile căruia ofițerul inspector general a devenit doar o păpușă de cârpe.

Timp de 7 ani am căutat să fim echidistanți și să dăm dovadă de echilibru în subiectele abordate. Desiguri sunt mulți cei care se întreabă până în sfânta zi de azi ce interese ne mână. Îi lăsăm să facă în continuare scenarii. Fiecare om pornește din el însuși. Desigur, dacă unii au urmărit să își aservească pompierii și să distrugă Arma, vor spune că noi dorim să distrugem sistemul de urgență. Dacă unii au dat aripi unor societăți pentru a face bani pe urma necesităților tehnice ale Pompierilor, vor considera că și noi avem de ridicat o minge la fileu concurenței. Dacă unii au iubit pompierii doar până când și-au crescut imaginea pe spatele lor, vor considera că și noi la rândul nostru căutăm capital de imagine, dacă unii nu au avut milă de drama unor oameni morți în chinuri sau mutilați pe vecie la Colectiv, nu vor înțelege de ce noi empatizăm cu durerea lor, dacă nu au oferit niciodată un pahar cu apă unui pompier aflat în luptă cu flăcările nu vor înțelege de ce un pompier ars în misiune beneficiază de sprijinul nostru necondiționat și am putea continua... Și iată așa, după 7 ani, am ajuns, pentru unele eminențe, ba publicație de scandal, ba cretini care nu știm ce scriem, dar spre marea lor disperare am rămas revista cea mai apropiată de sufletul pompierilor. Și ceea ce din nefericire nu vor înțelege niciodată cei ce ne blamează este că încrederea cu care marea majoritate a pompierilor ne onorează, respectul și aprecierea lor, ne obligă să dăm tot ceea ce avem mai bun în noi, tot pentru ei.

Timp de 7 ani ochii noștri au văzut zeci de mii de intervenții, unele live, altele în imagini, altele descrise în comunicatele de presă. Am trăit empatic emoțiile lor, le-am spus un cuvânt bun și i-am îmbărbătat atunci când supărările și teama îi copleșeau. I-am văzut cum căutau să se întărească sufletește reciproc pentru că misiunile le cereau să meargă înainte asemeni bravilor lor înaintași, pompierii din Dealul Spirii. Am căutat să le fim alături nu doar cu vorba ci, din 2014, am început să oferim pompierilor militari, anual, Diplome de Onoare, un simbol infim dar plin de recunoștință pentru curajul șî devotamentul lor. Până în acest an am și reușit, cu sprijinul și onoarea celor care au condus atât inspectoratul general cât și inspectoratele județene și care au înțeles, chiar dacă s-au simțit lezați de aciditatea textelor noastre, că în momentele grele când pompierii devin carne de tun pentru mass media, revista noastră rămâne singura alături de insituția Pompierilor.

În acest an însă, Diplomele noastre au ajuns doar la o parte din județe, o mare parte totuși, și ținem să aducem cele mai sincere mulțumiri acelor inspectori șefi care au avut curajul, onoarea, inteligența de a înțelege rolul nostru și nu s-au ascuns în spatele unor răspunsuri șablon copy-paste izvorâte din prostia specialiștilor în PR de la București și care spuneau că "nu există persoane care să se fi remarcat timp de un an prin curaj și devotament". Celorlalți stimați inspectori șefi care au considerat că nu au oameni care să merite recompensați, le spunem doar că nu le purtăm pică, le înțelegem slăbiciunea și îi asigurăm că, la nevoie, se pot baza cu încredere pe noi. În plus, poate ar trebui să știe că nici comandantul suprem și nici specialiștii în proastă comunicare care le-au sugerat că nu ar fi cazul să dea curs solicitării noastre de a nominaliza militari pentru a primi recunoștința publicației, nu au avut curajul de a refuza cererea revistei noastre, ci doar au căutat să își rezolve frustrările folosindu-se de buna credință a domniilor lor. Celor interesați le stăm la dispoziție cu detalii.

Dincolo de toate, poate cea mai mare umilință la care a fost supusă Arma aceasta a fost ca militarii ei să fie amenințați că dacă nu fac pe "asistenta/moașa/infirmiera medicală", nu valorează nimic și vor fi dați afară sau desființați. De 171 de ani, până în zilele noastre nu a pus nimeni la îndoială utilitatea cavalerilor frontului incandescent. Din nefericire, azi, există comandanți care au devenit doar cuiere de haină militară și cărora le e rușine să admită că meseria de pompier este una de sine stătătoare care a avut valoare și înainte ca militarii să ajungă să trateze panariții și hemoroizi.

Mulțumim pentru cei 7 ani de existență în primul rând pompierilor militari care sunt și rămân sufletul acestei reviste și singurul motiv pentru care ea există și pentru care fiecare efort a meritat. Știm că e greu, dar suntem cu sufletul și condeiul alături de voi. Deasupra voastră și a mâinii care scrie stă doar Dumnezeu. Fiți binecuvântați, oriunde v-ați afla! La mulți ani!

 

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.