Raed Arafat reorganizează IGSU cu buldozerul: o construcție ilegală, scumpă și haotică

Raed Arafat vine cu o „reformă” forțată, fără cap, fără lege și fără logică. Vrea să mute, să comaseze, să comande totul de la centru, cu buldozerul administrativ – dărâmă tot ce funcționează, în loc să repare ce nu merge. Totul se face fără analiză de impact, fără notă de fundamentare, fără consultare, în dispreț total față de cadrele militare, față de lege și față de cetățean.

Sub pretextul „optimizării”, Arafat: crește cheltuielile cu zeci de milioane (transport, cazare, relocări); mută comandanți în alte județe și le plătește chirie pe viață; trimite medici și operatori în dispecerate fără loc pentru ei; rupe colaborarea ISU cu Poliția, Jandarmeria, Prefectura; îndepărtează cetățeanul de orice soluție concretă. Și totul este făcut în afara legii: fără transparență (Legea ⁵²⁄₂₀₀₃ ignorată), fără tehnică legislativă (Legea ²⁴⁄₂₀₀₀ încălcată), prin OUG pe o temă care nu poate fi reglementată prin OUG (art. 115 alin. 6 Constituție), și în bătaie de joc față de Statutul cadrelor militare. Asta nu este reformă. E centralizare autoritară, e haos planificat, e tactica buldozerului aplicată unei structuri vitale a statului român.

Creșterea IMENSĂ a cheltuielilor cu personalul prin relocări și indemnizații de transport

Reorganizarea impune ca personalul din județele „asimilate” să își desfășoare activitatea în noul județ-sediu de inspectorat teritorial. Această mutare funcțională are implicații juridice și financiare directe.

a) Cheltuieli lunare de transport: Naveta forțată pe distanțe de 100–150 km/sens generează costuri lunare semnificative conform prevederilor din Legea ⁸⁰⁄₁₉₉₅. La scară națională, vorbim de milioane de lei anual cheltuiți doar pentru transport.

b) Relocarea comandanților (IS, PAIS, Adjunct etc.): Nu pot fi excluși de la ocuparea funcțiilor în inspectoratul teritorial doar pentru că au domiciliul în alt județ. Dacă sunt numiți, trebuie relocați în interes de serviciu:cu decontare chirie, indemnizații de mutare, sprijin pentru familie etc. În lipsa relocării, ar presupune navetă zilnică 250–300 km, ceea ce e inacceptabil logistic și financiar.

c) Cheltuieli aplicabile tuturor structurilor suport: nu doar comandanții sau personalul operativ sunt vizați.Și personalul din: Resurse Umane, Financiar, Tehnic-Logistic, Contabilitate, Achiziții, Juridic, Comunicare trebuie să se deplaseze sau să fie relocați în alt județ.Nu pot fi discriminați după județul de reședință.Legea nu permite discriminare pe criteriul funcției sau domeniului – drepturile de transport și relocare li se aplică tuturor în mod egal.

Reorganizarea nu doar că nu reduce costuri, ci creează cheltuieli permanente și generalizate pentru întregul personal afectat – operativ și suport. Orice structură nouă teritorială înseamnă: chirii, navetă, relocări, decontări și demotivare masivă. Desigur, domnul Arafat nu are cum să știe asta deoarece nu l-a interesat să realizeze o analiză de impact financiar.

Medicii din dispecerate vin la dispeceratul teritorial. Cine suportă costurile?

Reorganizarea presupune comasarea dispeceratelor județene într-un dispecerat teritorial (regional), ceea ce implică transferul medicilor care acum activează în dispeceratele ISU și SAJ din județele „asimilate”.

Medicii din dispeceratele județene nu pot fi obligați să demisioneze dacă nu doresc mutarea. Dacă sunt păstrați în sistem, dar mutați în alt județ (ex: din Zalău în Oradea), trebuie: fie să facă naveta zilnică, ceea ce e imposibil logistic; fie să fie relocați (cu toate drepturile aferente).

Nu s-a indicat cine acoperă aceste costuri: ISU, UPU-SMURD, SAJ sau Ministerul Sănătății? Nu există norme clare de transfer între structuri (ISU – UPU – SAJ) în contextul reorganizării. Riscul de demisii în rândul medicilor e ridicat — mulți nu vor accepta naveta sau relocarea forțată.

Un dispecerat care înghite alt dispecerat – există spațiu pentru personalul județului asimilat?

În noua organizare, un singur dispecerat teritorial va prelua atribuțiile și volumul de muncă a două sau mai multe dispecerate județene. Exemplu: Dispeceratul ISU Bihor preia și dispeceratul ISU Sălaj.

Dispeceratele actuale au fost proiectate pentru volumul de muncă dintr-un singur județ: posturi de lucru 112; spațiu pentru 1–2 medici; 3–5 operatori la tura de vârf; echipamente de comunicații calibrate la nivel județean.

Prin comasare, personalul dispeceratului „asimilat” (ex. Sălaj) trebuie mutat fizic în sediul dispeceratului „principal” (ex. Bihor).

Există spațiu fizic pentru: posturile noi de lucru? echipamente suplimentare? personal permanent (inclusiv garderobe, spații de odihnă, grupuri sanitare)? Există capacitate de conectare IT și infrastructură tehnică pentru un volum dublu de apeluri și operațiuni? S-a făcut vreo evaluare de compatibilitate între sistemele informatice ale județelor comasate?

Dispeceratele județene actuale nu sunt pregătite să înghită operațional și fizic încă un județ. Comasarea forțată va produce: supraaglomerare, stres și erori în dispecerizare; cheltuieli de modernizare și extindere; pierdere de eficiență exact în locul cel mai critic: coordonarea urgențelor.

Cine plătește cheltuielile de transport pentru polițiști, medici, jandarmi din dispeceratul asimilat?

La nivelul IGSU exista dispeceratele integrate ISU–Ambulanță în majoritatea județelor, sau ISU - Ambulanță - Poliție–Jandarmerie în Mureș și Hunedoara. Acestea funcționează cu personal din mai multe instituții. Prin reorganizare, dispeceratul dintr-un județ (ex. Sălaj) este absorbit de dispeceratul județului-sediu (ex. Bihor), iar întregul personal trebuie să se deplaseze acolo pentru serviciu. Nu poți pune oamenii pe liber, pentru că așa s-a gândit Arafat. Naveta, undeva la 100-130 km, respectiv 2-3 ore de drum. Pentru un personal care își desfășoară munca în tură de 24 ore, asta presupune, minim 4-6 ore în plus. Anduranță, ce mai?

Una peste alta, vor fi afectați polițiști din structurile de ordine publică (IPJ), Jandarmi (IJJ), Medici/asistenți (UPU-SMURD / SAJ),Pompieri ISU (pompieri, operatori, ofițeri). Toți acești angajați sunt plătiți de structuri diferite (MAI, MS), dar lucrează împreună în dispeceratul integrat. Dacă sunt redistribuiți fizic într-un alt județ: nu pot fi forțați să suporte din buzunar costurile navetei; sunt îndreptățiți legal la: decont de transport (zilnic sau săptămânal); indemnizații de detașare (dacă stau în alt oraș);eventual cazare asigurată, dacă nu pot face naveta.

Cine suportă aceste costuri? Nu este clar: ISU? IPJ? UPU? SAJ? CJ? DSU? Fiecare structură are buget separat, dar reorganizarea e una „comună”. În lipsa unei hotărâri de Guvern clare, există risc de blocaj financiar sau discriminare între categorii: ISU decontează, IPJ nu. Medicul e cazat, jandarmul nu.

La DOAR 10–20 de oameni mutați = zeci de mii de lei/lună (transport, indemnizații, eventual cazare). Repetat la nivel național, rezultă o bombă bugetară ascunsă, neasumată în nota de fundamentare a OUG.

Ce se întâmplă cu sediile noi de inspectorate, realizate cu fonduri Banca Mondială?

Mai multe inspectorate județene pentru situații de urgență au beneficiat, în ultimii ani, de investiții majore în infrastructură prin proiecte finanțate de Banca Mondială și alte surse externe. Exemple notabile: ISU Vaslui, Călărași, Vrancea, Botoșani.

Investiții de milioane de euro în: clădiri moderne; dispecerate proprii; săli de conferințe și de instruire; spații pentru tehnică, personal și logistică.

Proiectele au fost justificate prin: necesitatea de a întări capacitatea județeană de răspuns la urgențe; criterii clare de eficiență și autonomie locală. Când s-a mințit? Atunci sau acum?

Prin reorganizare, multe dintre aceste clădiri: nu vor mai avea funcție de comandă (structurile județene se transformă în simple subunități); dispeceratele moderne riscă să fie închise sau folosite parțial; se transformă în spații administrative excedentare.

Nerespectarea destinației finanțării atrage repercusiuni!: Fondurile de la Banca Mondială au fost acordate pentru întărirea capacității județene. O schimbare de destinație poate atrage penalități, rambursări sau blocarea altor proiecte.

Incompatibilitate cu Planurile de dezvoltare locală și regională: Clădirile au fost incluse în strategii și bugete multianuale ale autorităților locale și ale MAI. Desființarea lor ca centre de comandă încalcă logica acelor planuri.

Cheltuieli nejustificate în bugetul național: S-au cheltuit bani publici și internaționali pentru clădiri care acum devin depozite luxoase sau sedii fără rol decizional.

Reorganizarea IGSU prin inspectorate teritoriale anulează valoarea unor investiții de milioane de euro făcute recent în sedii județene, construite cu sprijin internațional. Este o risipă dublă:pierderea eficienței investiției; costuri noi pentru întreținerea unor clădiri care nu mai au un rol clar.

Creșterea cheltuielilor de personal generată de înființarea inspectoratelor teritoriale – funcții mai mari, indemnizații mai mari

Noua structură propusă de DSU presupune înființarea unor Inspectorate Teritoriale care înlocuiesc (sau suprapun) actualele inspectorate județene. Acestea vor avea: comandă proprie (inspector șef teritorial, adjuncți, șefi de servicii); structuri de coordonare și sprijin (analiză, planificare, logistică, resurse umane, financiar etc.); competențe regionale.

Consecință directă: explozie a costurilor cu funcțiile de conducere. Noi funcții create: Inspector șef teritorial (cu grad și indemnizație mai mari); 2–3 adjuncți cu atribuții teritoriale; șefi de compartimente la nivel teritorial (cu gradații și sporuri superioare); posibili șefi de centre zonale de intervenție.

Indemnizații suplimentare: Pentru funcțiile de comandă la nivel regional se acordă: sporuri de conducere mărite; sporuri de pericol și stres mai ridicate (pentru coordonare multijudețeană);compensații de mobilitate și disponibilitate permanentă.

Creșterea numărului de persoane în funcții de nivel superior: Un județ care azi are 3–4 ofițeri de top, va avea 8–10 la nivel teritorial. Efect de acumulare: Nu se reduc posturile existente, ci se adaugă unele noi. În loc de economie, avem: dublare de structuri (ex: resurse umane, financiar, tehnic); funcții noi → oameni noi → salarii mai mari.

Prin înființarea inspectoratelor teritoriale, se creează funcții noi, mai bine plătite, cu sporuri și indemnizații suplimentare. Rezultatul este o creștere accelerată a cheltuielilor de personal, exact în structurile superioare ale sistemului – nu economie, ci birocratizare scumpă.

Apariția dificultăților în conducerea intervențiilor complexe – exemplu: Oradea → Almașu (Sălaj)

Reorganizarea presupune ca grupa operativă sau conducerea operativă (inclusiv inspectorul șef teritorial sau adjunctul) să acționeze la nivelul mai multor județe.

Exemplu: Inspectoratul Teritorial cu sediul la Oradea va trebui să conducă operațiuni majore și în județul Sălaj – inclusiv în zone îndepărtate, precum Almașu.

Probleme de timp, distanță și eficiență: Distanța Oradea – Almașu (Sălaj): aprox. 120–130 km pe drumuri naționale. Timp de deplasare: 2 ore minim, în condiții normale. În cazul unui incendiu de amploare, accident colectiv sau catastrofă naturală: conducerea ISU teritorial trebuie prezentă rapid la fața locului; coordonarea de la distanță e ineficientă, iar sosirea întârziată poate compromite intervenția.

Grupa operativă din județul „sediu” (ex. Bihor) nu cunoaște în detaliu: geografia și infrastructura zonei afectate din județul „asimilat” (ex. Sălaj); dispunerea subunităților, specificul local, vulnerabilitățile comunităților; particularitățile logistice (acces, alimentare cu apă, sprijin local).

Costuri suplimentare și resurse consumate: Transportul echipei operative pe distanțe mari → consum de combustibil, uzură, timp pierdut.

Posibilă dublare de personal: trebuie păstrată și o structură de intervenție locală (pentru reacție rapidă), dar și grupa teritorială (pentru decizie), ceea ce înseamnă dublare de costuri.

Conducerea centralizată a intervențiilor pe teritorii întinse duce la: timp de reacție crescut, în detrimentul siguranței populației; lipsă de cunoaștere a specificului local; blocaje în luarea deciziilor în timp real. În urgențe majore, timpul și distanța înseamnă vieți pierdute.

Afectarea cooperării cu celelalte instituții județene: Poliție, Jandarmerie, Prefectură, Consiliu Județean etc.

În actualul sistem, Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență este parte integrantă a mecanismului județean de conducere a urgențelor și de cooperare instituțională.

Este membru activ în: Comitetul Județean pentru Situații de Urgență; ședințele operative cu Prefectul, IPJ, IJJ, DSP, CJ etc.; coordonarea acțiunilor comune (ex: plan roșu, accidente colective, inundații, evenimente publice majore).

Ce se întâmplă prin reorganizare: Inspectoratul județean devine o subunitate sau un punct de lucru, fără autonomie de decizie. Coordonarea operativă se mută în alt județ → ruptura decizională între nivelul local și cel teritorial.

Consecințe concrete: Slăbirea autorității pompierilor la nivel județean. Nu mai există un inspector-șef cu decizie deplină în județ. Restul instituțiilor (Poliție, Jandarmerie, CJ) rămân cu structuri județene → dezechilibru instituțional. Întârzieri și confuzie în situații de criză. Cine decide, cine semnează, cine coordonează local? Va fi nevoie de aprobări sau confirmări de la sediul teritorial (din alt județ), ceea ce întârzie reacția și încurcă responsabilitățile. Cooperarea interinstituțională devine fragmentată. Prefectul județului „asimilat” nu mai are un interlocutor direct (inspectorul șef ISU). Jandarmeria și Poliția colaborează cu un ISU care are sediul în alt județ → dificultăți de planificare și intervenție.

Să nu uităm și faptul că inspectoratele județene au fost susținute financiar în anumite proiecte și de administrația județeană. Prefecții și șefii de Consilii județene au fiecare în vedere teritoriul lor.

Reorganizarea rupe legăturile esențiale dintre ISU și celelalte instituții județene. Se creează o asimetrie periculoasă: toate celelalte instituții rămân județene, ISU devine „regionalizat”, deci ineficient și rupt de realitate locală.

O reorganizare fără cap și fără lege

Prin așa-zisa „reorganizare” a IGSU, Raed Arafat pune din nou carul înaintea boilor, forțând o reformă administrativă profundă, fără respectarea niciunei reguli de bază a statului de drept. În loc să reducă cheltuieli, proiectul DSU:

• explodează costurile cu personalul, transportul, relocările și funcțiile nou-create;
• forțează migrarea cadrelor militare și civile între județe fără infrastructură, fără garanții, fără respect pentru viețile lor;
• rupe coordonarea cu celelalte instituții locale, transformând pompierii într-o structură decuplată de la realitatea comunității.

Totul este făcut fără analiză de impact, fără notă de fundamentare reală, fără consultare cu cei vizați, exact cum cere legea. Este o construcție în aer — un talmeș-balmeș instituțional cu pretenții de eficiență, dar care aduce: birocrație inutilă, blocaje operaționale, costuri ascunse uriașe, și, cel mai grav, îndepărtarea pompierilor de cetățean.

În loc de o reformă coerentă și asumată, avem încă o demonstrație de forță personală: o structură creată pentru control, nu pentru eficiență. Un proiect cu iz autoritar, construit pe spatele militarilor, pe banii contribuabililor și în dispreț față de lege.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.