12 ani de DSU. De ce nu e o aniversare pentru Arma POMPIERII?

Astăzi se împlinesc 12 ani de la înființarea Departamentului pentru Situații de Urgență. Recunosc deschis: am vrut să ignor această zi. Nu din neștiință. Nu din comoditate. Ci dintr-o convingere formată în timp.

Scriu despre pompieri din 1998. De aproape trei decenii. Am fost pe teren, am stat de vorbă cu oameni care au intrat în foc, în fum, în apă, în moloz, fără camere, fără aplauze, fără discursuri. Știu diferența dintre instituție și armă. Dintre decizie și sacrificiu. Dintre imagine și realitate.

Din punctul meu de vedere, DSU nu merită atenție aniversară.

Nu după 12 ani în care pompierii au fost transformați în achizitori, împinși spre hârtii, proceduri și rapoarte, în timp ce intervenția propriu-zisă a fost marginalizată. Nu după ani în care DSU a emis dispoziții peste dispoziții, în favoarea ambulanțelor aducătoare de statistici, cu prea puține urgențe reale, dar cu multă valoare de imagine. Nu după ani în care stingerea incendiilor a fost subminată, tratată ca un capitol secundar, nu ca misiunea fundamentală a armei pompierilor.

DSU a fost înființat ca un coordonator, dar a devenit o instituție-căpușă, cu atribuții suprapuse peste IGSU în proporție de peste 75%. O construcție greoaie, neclară, care nu a adus coerență, ci confuzie. O structură care i-a încălecat pe pompieri, i-a folosit, i-a epuizat și a determinat plecarea din sistem a unui număr mare de oameni – profesioniști adevărați, plecați nu din lipsă de vocație, ci din lipsă de sens.

Și totuși, astăzi nu pot să tac.

Pentru că m-a lovit, direct și fără filtru, postarea băieților de la Forum Pompierii: „Zi de doliu pentru arma pompierilor! Astăzi, 29 ianuarie, s-au împlinit 12 ani de la înființarea, prin OUG ¹⁄₂₀₁₄, a Departamentului pentru Situații de Urgență „DSU” în cadrul Ministerului Afacerilor Interne …și 12 ani de la ”decesul” fulgerător al IGSU. Requiescat in pace”

Atât. Simplu. Brutal.

A fost una dintre puținele reacții oneste din această zi. Nu festivă. Nu instituțională. Ci venită din interiorul unei comunități care simte, nu mimează. Imaginea este, pur și simplu, fără cuvinte. Un pompier singur. Lumânări. Crucea IGSU. Întuneric.

Nu e propagandă. E stare. E adevăr interior.

Comentariul unuia dintre pompierii mei dragi, din grupul închis pe care îl administrez – unde s-au strâns peste 16.000 de pompieri – m-a durut și mai tare: „Se zice că fiecare om are o cruce de dus, mai grea sau mai ușoară. Crucea pompierilor e dintre cele mai grele. Poate Dumnezeu va face cândva dreptate.”

Aici se rupe ceva definitiv. Pentru că, dincolo de nemulțumiri și oboseală, a dispărut nădejdea în stat. A rămas doar Dumnezeu.

Când oameni care își riscă viața ajung să creadă că dreptatea nu mai poate veni decât din Cer, nu de la instituții, nu de la politicieni, nu de la conducere, avem o problemă profundă. Indiferent de culoarea politică, niciun politician nu s-a arătat cu adevărat interesat de pompieri. Nu de oameni. Nu de profesie. Ci de clișeele de imagine vândute publicului.

Domnilor politicieni, să vă fie rușine! Nu v-a interesat baza. Nu v-au interesat oamenii. Nu v-a interesat ARMA care, prin profesionalism, a adus recunoaștere internațională României. V-a interesat Raed Arafat. Imaginea lui. Construcția lui publică. Clișeul salvatorului unic.

Nu v-a interesat că nu mai sunt oameni suficienți să încadreze autospecialele. Nu v-a interesat epuizarea. Nu v-a interesat plecarea masivă din sistem.

Nu v-a interesat nici faptul – grav și anormal – că statul român plătește bani publici pentru marca SMURD, deși aceasta este înregistrată pe fundația lui Arafat. Un aranjament tolerat ani la rând: fără explicații publice, fără transparență, fără rușine.

Să nu uităm nici faptul că DSU a încercat în 2025 să reorganizeze IGSU neconstituțional și neprofesionist. Fără dialog real. Fără fundament operațional. Cu texte scoase din birouri populate de civili habarniști, rupți de realitatea intervenției.

Și, poate pentru prima dată, pompierii mei dragi s-au opus.

Nu prin sloganuri. Nu prin isterie. Ci cu argumente profesionale, articulate, documentate, asumate. Au demontat punct cu punct aberații fabricate din pix. Au arătat ce înseamnă ierarhie, lanț de comandă, responsabilitate și misiune reală.

Și da, sunt mândră de ei. Pentru că nu s-au opus din orgoliu. Ci din respect pentru profesie. Pentru că au demonstrat că arma pompierilor nu este o masă inertă, ci o comunitate vie, capabilă să gândească și să se apere.

Astăzi nu e despre DSU.

Astăzi e despre pompieri.

Am vrut să tac. Dar uneori, tăcerea ar fi fost complicitate.

Astăzi, 29 ianuarie, nu spun „La mulți ani”. Spun doar atât: am văzut. am înțeles. și nu uit. Nici eu și nici ei.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.