Opt ani de stabilitate la IGSU. Prea mult pentru unii?

Istoria conducerii pompierilor din România spune o poveste interesantă despre stabilitate și despre perioade de turbulență instituțională. Uneori, sistemul a funcționat ani la rând sub aceeași conducere. Alteori, șefii pompierilor s-au schimbat într-un ritm care a ridicat inevitabil întrebări despre motivele reale ale acestor plecări.

Istoria în cifre

Timp de 21 de ani, Arma pompierilor a avut doar doi comandanți:

gen. lt. Ionel Crăciun (1990–2000)

gen. lt. Vladimir Secară (2000–2011)

După 2011, lucrurile s-au schimbat radical. În doar șapte ani, la conducerea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență s-au succedat șase șefi:

col. Marcel Lucaciu (2011–2012)

gen. bg. Ioan Baș (2012–2013)

gen. bg. Ion Burlui (2013–2014)

col. Nicolae Cornea (2014–2016)

gen. bg. Ovidiu Vasilică (2016–2017)

col. Daniel Marian Dragne (2017–2018)

Din 2018 însă, conducerea instituției a devenit din nou stabilă:

gen. Dan-Paul Iamandi (2018 – prezent).

În cifre, diferența este clară: 21 de ani – 2 comandanți. 7 ani – 6 comandanți. 8 ani – 1 comandant.

Un mandat care a depășit 8 ani și a adunat 4 stele

La momentul numirii în funcție, în 2018, Dan-Paul Iamandi avea gradul de general de brigadă (o stea). În anii care au urmat a fost avansat succesiv, ajungând astăzi general, cu patru stele. Avansările succesive indică faptul că activitatea sa a fost apreciată la nivel instituțional. În același timp, mandatul său a adus o stabilitate pe care sistemul nu o mai cunoscuse de aproape un deceniu.

Cu alte cuvinte, o perioadă în care conducerea instituției a fost confirmată prin avansări succesive în grad.

După eșecul reorganizării lui Arafat, apar controalele

În ultima perioadă însă, după eșecul reorganizării — un eșec pe care unii par să nu-l poată accepta — în sistem au început să circule informații despre presiuni pentru ieșirea la pensie a inspectorului general.

În paralel, Corpul de Control al ministrului Afacerilor Interne, împreună cu reprezentanți ai Departamentului pentru Situații de Urgență, au declanșat o serie de verificări în sistemul IGSU. Despre aceste controale s-a vorbit public încă din toamnă, când reprezentanții instituțiilor implicate anunțau în presă desfășurarea lor.

Controalele administrative fac parte din mecanismele normale de funcționare ale instituțiilor publice. Totuși, contextul în care acestea apar, după ani lungi de avansări, încântare și mulțumire, ridică unele semne de întrebare.

Coincidență sau context instituțional?

Anul trecut, conducerea IGSU și specialiști din sistem s-au exprimat critic față de proiectul de reorganizare propus la nivelul DSU — proiect care a stârnit numeroase discuții în interiorul instituțiilor și care a fost contestat inclusiv din perspectiva legalității și a modului de adoptare.

În același timp, ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, și-a exprimat public susținerea pentru reorganizarea propusă la nivelul DSU. Proiectul s-a lovit însă de opoziția unor specialiști și juriști din sistem, care au ridicat semne de întrebare privind temeiul legal și impactul instituțional al unei astfel de reorganizări.

În acest context, apariția unor controale ample în sistem ridică inevitabil o întrebare legitimă: este vorba despre simple verificări administrative sau despre o coincidență greu de ignorat?

Un tipar care ridică întrebări

Privind retrospectiv succesiunea conducerii IGSU după 2011, apare un tipar greu de ignorat. Aproape fiecare schimbare la vârful instituției a avut loc în contextul unor tensiuni instituționale sau al unor diferențe de poziție față de decizii venite din zona coordonării operative a sistemului de urgență.

Inspectorul general al IGSU se află într-o relație de coordonare directă cu Departamentul pentru Situații de Urgență. În practică, acest lucru înseamnă că orice divergență majoră privind organizarea sau funcționarea sistemului poate deveni rapid o problemă de comandă.

De-a lungul ultimului deceniu, mai mulți inspectori generali au părăsit funcția după perioade relativ scurte, în contexte în care au existat discuții sau tensiuni legate de deciziile strategice din sistem.

În aceste condiții, informațiile apărute în ultima perioadă despre presiuni asupra actualului inspector general ridică inevitabil o întrebare: asistăm la o simplă coincidență sau la repetarea unui tipar instituțional deja cunoscut?

Rămâne de văzut dacă ministrul de interne își dorește stabilitate instituțională sau, dimpotrivă, rotații rapide la vârf ori de câte ori apar divergențe de viziune între DSU și IGSU, între un secretar de stat și inspectorul general al pompierilor militari.

Pentru că istoria ultimului deceniu arată un lucru simplu: de fiecare dată când apar tensiuni în zona coordonării sistemului, scaunul inspectorului general al IGSU devine brusc instabil, stabilitatea pare să fie acceptată doar atât timp cât nu contrazice deciziile luate la DSU.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.