Precedent extrem de periculos în MAI: un secretar de stat (Arafat) decapitează o Armă

Scriam ieri despre detașarea generalului Dan-Paul Iamandi, șeful Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, prin ordinul ministrului Cătălin Predoiu, la comanda lui Raed Arafat. Un precedent extrem de periculos, un precedent care nu lovește doar în pompieri, ci în însăși arhitectura de comandă a statului. Pentru că, dacă un comandant de armă poate fi scos din funcție printr-o simplă „detașare”, atunci lanțul de comandă devine opțional, iar stabilitatea funcțiilor militare devine negociabilă. Iar asta nu mai este o simplă problemă de sistem ci o problemă de siguranță națională.

Legea ca pretext, decizia ca execuție

Potrivit OMAI nr. ¹⁷⁷⁄₂₀₁₆, procedura detașării este clară: decizia se comunică cadrului militar, cu prezentarea situațiilor în care poate refuza măsura, iar, mai important, detașarea se realizează la solicitarea șefului unității de destinație și cu acordul șefului unității din care face parte cadrul militar, pe baza unei note de prezentare care fundamentează necesitatea măsurii.

Generalul cu patru stele Dan-Paul Iamandi, comandant de armă și șef al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, a fost “mutat” printr-o astfel de procedură. Adică un șef de armă cu cel mai înalt grad posibil pe timp de pace, mutat intempestiv de un secretar de stat. Sau eliminat?

Arafat semnează pe ambele sensuri

Raed Arafat, în calitate de șef al Departamentului pentru Situații de Urgență, semnează, în fapt, pe ambele sensuri ale deciziei: ca șef al structurii care solicită detașarea și, în același timp, ca șef nemijlocit al inspectorului general, care aprobă plecarea acestuia. Cu alte cuvinte, același centru de putere inițiază și validează întreaga procedură. Pe aceste două semnături ale șefului DSU își întemeiază ordinul de detașare Cătălin Predoiu. De altfel, cel puțin de un an încoace, ministrul semnează și recită tot ce îi vâră Arafat sub nas, deși opinia publică și pompierii sunt din ce în ce mai siderați de apucăturile doctorului de la DSU.

Nu mai vorbim despre un mecanism de echilibru instituțional, ci despre o concentrare totală a deciziei. Iar faptul că această procedură este aplicată unui comandant de armă ridică problema unui precedent extrem de periculos. În practica instituțională, comandanții de armă nu sunt detașați. Funcția nu permite o astfel de soluție. Ei conduc sau sunt eliberați din funcție printr-o procedură clară. Detașarea unui comandant de armă nu este doar neobișnuită. Este, practic, fără precedent.

General de 4 stele, pionul unui secretar de stat controversat

Generalul cu patru stele Dan-Paul Iamandi, șef al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, a ajuns la acest nivel după un parcurs profesional care presupune, în mod inevitabil, filtre instituționale multiple și validări la cel mai înalt nivel, inclusiv în circuitul Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Și, totuși, acest general ajunge să fie mutat printr-o simplă „detașare”, devenind, în fapt, un pion într-un joc administrativ controlat de un secretar de stat.

Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, concentrează în acest mecanism atât inițiativa, cât și controlul rezultatului, într-o manieră care ridică serioase semne de întrebare asupra echilibrului instituțional. Iar contextul nu poate fi ignorat: nu este pentru prima dată când numele său apare în centrul unor controverse publice majore, inclusiv în legătură cu investigații care au atras atenția opiniei publice. Și, totuși, ajungem în situația în care un general cu patru stele, un șef de Armă, devine un pion pe tabla de șah a unui secretar de stat controversat, care nu cu mult timp în urmă ținea prima pagină a ziarelor după ce a fost vizitat de procurorii militari și i-a fost ridicat telefonul.

Precedentul de azi, regula de mâine

Așa, mâine i se poate năzări oricărui secretar de stat din MAI să mute șeful Poliției, comandantul Poliției de Frontieră, pe cel al IGAv, pe cel al Jandarmeriei sau, de ce nu?, pe cel al DGPI, „detașați” undeva, prin același mecanism. În logica asta, mâine ne putem trezi și la MApN că vreun secretăraș de stat „detașează” unde vrea mușchiul lui, Șeful Statului Major al Apărării.

Detașarea, ca procedură în Legea 80, a fost introdusă cu un scop clar: pentru misiuni, pentru situații punctuale, pentru a trimite oameni acolo unde era nevoie de ei, nu pentru a scoate din joc comandanți de armă. Nu s-a gândit nimeni că într-o dimineață un secretar de stat se va trezi cu fața la cearșaf și va folosi legea românească pentru a scăpa de un general și a-l constrânge să treacă în rezervă.

Disperarea lui Raed Arafat

Arafat e disperat să nu “pice” Predoiu la moțiunea care se preconizează la sfârșit de aprilie. Ar însemna ca susținerea lui să cadă, cel puțin până îl va învălui cu mrejele sale pe următorul ministru de interne. Succesul garantat al lui Arafat în fața oricărui ministru a fost dat de IGSU. Comanda tăcea, executa, era liniște.

Doar că, după încercarea reorganizării din 2025, comanda nu a mai tăcut. Arafat a încercat să îi aducă la tăcere, dar nu a reușit. Conflictul dintre el și generalul Dan-Paul Iamandi a escaladat până în punctul în care Arafat a dispus detașarea acestuia. Asta după ce alte metode de constrângere și presiune, care să îl facă să își depună raportul de pensionare, au eșuat.

Arafat nu își permite să aibă în subordine oameni care să comenteze. Gestul este unul de disperare. O disperare aproape patologică de a pune capacul pe oală în cazul în care Predoiu ar pleca. Pe noul ministru trebuie să îl aștepte liniștea. Cu comandanți de pompieri cuminți, care nu ies din cuvânt. Unde mai pui că achizițiile SAFE nu au nici ele nevoie de turbulențe ci de liniște. În plus, numărătoarea inversă până când va încerca din nou să reorganizeze pompierii “după ureche” și ignorând Constituția, a început.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.