Predoiu și Arafat calcă în picioare pompierii într-o mișcare fără precedent: șeful IGSU „detașat” la DSU

Mutare fără precedent în sistemul de urgență: inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, generalul cu patru stele, Dan-Paul Iamandi, a fost „detașat”, ad-hoc, la o direcție din cadrul Departamentului pentru Situații de Urgență. Pe hârtie, o detașare. În fapt, o operațiune administrativă care intră în coliziune frontală cu legea.

Țintă de mult timp

Generalul se afla de mult în bătaia puștii lui Arafat și Predoiu. Motivul: opoziția față de reorganizarea profund neconstituțională promovată la nivelul Departamentului pentru Situații de Urgență. Nu a fost o divergență minoră. A fost o poziție fermă împotriva unei restructurări care lovește direct în arhitectura legală și militară a sistemului.

Mai întâi, Arafat a anunțat reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență până în octombrie 2025, apoi a venit rândul ministrului Predoiu să transmită clar pompierilor că degeaba se opun, până în decembrie vor fi reorganizați după ideile lui Arafat. Mai marii IGSU au intervenit cu raportări și materiale realizate de specialiști, în care a fost prezentat impactul dezastruos asupra sistemului de urgență al acestor idei de reorganizare.

Hărțuirea unui general incomod

Au pornit și un control mixt DSU–MAI în 27 octombrie 2025, intens mediatizat la momentul respectiv, dar al cărui raport nu a mai fost văzut niciodată. Deși controlul a fost prezentat public ca fiind unul major, cu implicații serioase pentru sistem, rezultatele au dispărut complet din spațiul public.

Ba, mai mult, când Agenda Pompierului a solicitat oficial Ministerul Afacerilor Interne comunicarea concluziilor, nu doar că nu ni s-a transmis raportul, dar instituția a refuzat să ofere chiar și numărul de înregistrare al acestuia.

Opacitate totală. Dar despre tot acest haos administrativ, vom oferi detalii într-un articol viitor.

Detașare sau execuție administrativă?

Detașarea, în sensul legii, este o măsură temporară care nu afectează funcția de bază. Potrivit art. 77 alin. (2) din Legea nr. ⁸⁰⁄₁₉₉₅ privind statutul cadrelor militare, „pe timpul detașării, cadrele militare rămân încadrate în funcțiile și unitățile militare din care au fost detașate”. Aceeași regulă este reluată explicit și în normele interne ale MAI, care prevăd că, pe durata detașării, cadrul militar rămâne încadrat în funcția din care a fost detașat. Mai mult, OMAI ¹⁷⁷⁄₂₀₁₆, la art. 6 alin. (1) definește clar scopul acestei măsuri, arătând că detașarea constă în schimbarea temporară a locului de muncă în vederea îndeplinirii unor misiuni.

În cazul de față, efectul este însă cu totul diferit: inspectorul general nu mai conduce Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, atribuțiile funcției sunt golite de conținut, iar poziția rămâne doar formal ocupată, fără exercitarea reală a autorității.

În aceste condiții, nu mai vorbim despre o detașare în sensul legii, ci despre o eliberare mascată din funcție.

Un gest fără precedent: detașarea comandantului unei arme

În orice structură militară funcțională, comandantul nu este „mutat” temporar din funcție, lăsând în urmă o poziție de vârf fără conducere reală. Comandantul fie conduce, fie este eliberat din funcție printr-o procedură clară și asumată.

Cu atât mai mult cu cât vorbim despre o funcție de general cu patru stele, care, potrivit art. 2 din Legea nr. ⁸⁰⁄₁₉₉₅ privind statutul cadrelor militare, are rang de demnitar al statului român în exercitarea atribuțiilor. Nu este o funcție oarecare, nu este un post tehnic care poate fi mutat dintr-un birou în altul, ci o poziție de vârf în arhitectura statului.

Detașarea este gândită pentru misiuni punctuale, pentru acoperirea unor nevoi temporare, nu pentru scoaterea din joc a celui care conduce o armă întreagă. Aplicată în acest mod, detașarea își pierde complet sensul legal și devine un instrument de înlăturare. Nu este o măsură administrativă. Este o anomalie instituțională.

Arafat - stăpânul inelelor

Surse din Inspectoratul General pentru Situații de Urgență susțin că ordinul semnat de ministrul Cătălin Predoiu i-ar fi fost comunicat generalului Iamandi în după-amiaza zilei de 14 aprilie, acesta fiind înștiințat că, începând cu aceeași zi, este detașat la Direcția Generală de Protecție Civilă din cadrul Departamentului pentru Situații de Urgență. De parcă nu ar fi fost suficient, Arafat a convocat o videoconferință de urgență cu comandanții ISU-urilor din țară, prezentându-le cei doi noi comandanți, videoconferință la care “detașatul” inspector general nici măcar nu a fost invitat. Pur și simplu la ora 16.00 a încetat să mai existe, iar la ora 17.00, stăpânul situațiilor de urgență își clama de peste hotare, victoria, arătându-le pompierilor cu funcții, cine e șeful. Mișcarea vine după ce în urmă cu vreo săptămână, generalul Dan Paul Iamandi a avut îndrăzneala să spună, într-o videoconferință, că nu se va pensiona. Se pare că vestea nu i-a căzut tocmai bine șefului DSU.

Potrivit procedurii legale prevăzute de OMAI nr. ¹⁷⁷⁄₂₀₁₆, detașarea nu se dispune arbitrar. Art. 31 alin. (1) stabilește clar că „detașarea se realizează la solicitarea șefului unității în care cadrul militar urmează să își desfășoare activitatea, cu acordul șefului unității din care face parte cadrul militar”, iar alin. (2) prevede că această solicitare se face „printr-o notă de prezentare” care fundamentează necesitatea demarării procedurii.

Cu alte cuvinte, detașarea presupune o cerere concretă, motivată, venită din partea structurii de destinație, nu o simplă decizie administrativă luată de sus în jos. Și cine credeți că e în meciul acesta “stăpânul inelelor”? Nimeni altul decât Raed Arafat - șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, structură fără personalitate juridică, care a ajuns, prin construcții administrative și artificii de organizare, șeful nemijlocit al inspectorului general, adică în poziția de a controla nemijlocit comandantul unei structuri militare.

Arafat decide, tot el inițiază, Predoiu execută. Totul ajunge în pixul unui singur om, care își permite să se joace, după propriul orgoliu, cu poziția unui general cu patru stele, comandant de armă, aflat într-o funcție de conducere echivalată, potrivit legii, cu rang de demnitar.

Cum fentează Arafat CSAT-ul?

Potrivit art. 78 alin. (2) din Legea nr. ⁸⁰⁄₁₉₉₅ privind statutul cadrelor militare, funcțiile de nivel înalt, prevăzute cu grade de general de trei sau patru stele, implică un circuit instituțional special și necesită avizul Consiliul Suprem de Apărare a Țării. În mod normal, orice eliberare dintr-o astfel de funcție ar trebui să urmeze această procedură, cu toate garanțiile și filtrele instituționale aferente.

În cazul de față, însă, nu există o eliberare formală din funcție. Există o „detașare”. Iar aici intervine mecanismul: funcția nu este atinsă oficial, dar este golită de conținut. Titularul rămâne pe hârtie, însă este scos din exercițiul real al atribuțiilor. Prin această construcție, procedura care ar fi implicat CSAT este evitată, fără a fi încălcată formal. Nu se semnează o revocare. Nu se declanșează mecanismele legale. Nu există asumare. Există doar efectul.

Iar efectul este limpede: un general cu patru stele, comandant de armă, este îndepărtat din funcție fără ca procedura legală să fie parcursă.

Înlocuitorii „temporari”, dependenți de pix

În locul unui comandant înlăturat prin „detașare”, apar înlocuitori desemnați, de regulă pe perioade de șase luni. În prezent, funcțiile de conducere sunt asigurate prin desemnare de către generalul de brigadă Constantin Florea, ca inspector general, și de generalul de brigadă Claudiu Zamfir, ca prim-adjunct al inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Desemnarea este, în sine, o soluție de avarie, folosită la limita legii pentru a acoperi temporar o funcție vacantă. În practică, însă, a devenit o metodă frecventă de conducere, care evită procedurile normale de numire. Acești înlocuitori nu au stabilitatea funcției și nici autonomia reală a unui titular. Mandatul lor este limitat, precar și, mai ales, dependent de decizia celui care i-a numit.

În aceste condiții, conducerea efectivă nu mai aparține instituției, ci rămâne la discreția celui care ține pixul. Control total, fără responsabilitate.

Refuzul detașării: între drept și umilință

Legea spune că detașarea poate fi refuzată doar în situații strict personale: sarcină, sănătate, situație familială sau „alte motive personale temeinic justificate”.

Dar aici apare întrebarea reală: nu este și umilința un motiv temeinic?

Pentru că nu vorbim despre o simplă mutare. Vorbim despre trecerea unui general cu patru stele, comandant de armă, într-o structură fără personalitate juridică, care nu este militară și nu are funcție de comandă MILITARĂ, și, mai ales, în subordinea unui general cu două stele, de rang inferior generalului cu 4 stele.

Legea spune: toți generalii, indiferent de numărul de stele, au rang de demnitari ai statului român în exercitarea funcției, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. ⁸⁰⁄₁₉₉₅ privind statutul cadrelor militare. Dar legea nu spune că sunt egali.

Pentru că una este un comandant de armă, general cu patru stele, aflat la vârful ierarhiei operative, și alta este o funcție de direcție, fără comandă militară, într-o structură fără personalitate juridică. Aici nu vorbim despre grad. Vorbim despre poziție, autoritate și rol în sistem. Este o problemă de statut, de ierarhie și de demnitate militară.

Realitatea este evidentă: un comandant de armă a fost scos din vârful sistemului și plasat într-o poziție fără comandă, în subordinea unui general inferior.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.