Trei șefi, nicio comandă. Cum a făcut Predoiu praf conducerea pompierilor
În timp ce ministrul de interne, Cătălin Predoiu, vorbește despre reformă și eficiență, dar la vârful Inspectoratului General pentru Situații de Urgență generează exact opusul: confuzie, dublare de
autoritate și un lanț de comandă fracturat.
La vârful pompierilor nu mai e liniște. Nu pentru că ar exista un conflict deschis, ci pentru că nu mai e clar cine conduce. Când într-o structură militarizată apare această întrebare, problema e cine dă ordinele, cine și le asumă și, mai ales, dacă legea le susține. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență funcționează astăzi într-o formulă care nu există în nicio lege, dar care produce efecte în fiecare zi: ordinele pleacă cu semnături diferite și nu mai e clar cine răspunde.
Inspectorul general, Dan-Paul Iamandi, nu a fost eliberat din funcție. Nu a fost revocat, nu a ieșit la pensie, nu există o decizie publică de încetare a mandatului, în sensul Statutului Cadrelor Militare cu eliberarea funcției cu aviz CSAT. Oficial, funcția este ocupată. Doar că, în același timp, nu mai este exercitată. Aici e haosul generat de ordinul ministrului Predoiu, cel care, pare că dacă nu a reușit să faulteze arma cu reorganizarea habarnistă a lui Raed Arafat, acum le dă pompierilor la temelie cu detașări și desemnări SF. Desigur, dacă legea nu interzice clar un lucru, poți spune că îl permite. În realitate, legiuitorul nu putea anticipa că o armă ar putea deveni jucăria unui secretar de stat iar un ministru, aghiotantul lui. Legea nu a fost făcută pentru astfel de combinații. Legiuitorul nu și-a imaginat că se va ajunge în situația în care un comandant de armă rămâne pe funcție, dar este scos din comandă printr-o detașare, iar atribuțiile sunt împărțite ca să iasă o soluție convenabilă. Pentru că într-un sistem militar există un singur șef. Când ajungi să creezi doi, nu mai aplici legea. O forțezi până crapă.
Generalul Iamandi a fost detașat la 14 aprilie, în cadrul Departamentului pentru Situații de Urgență, la Direcția Generală de Protecție Civilă. O structură care are deja conducere proprie, ceea ce spune totul despre natura acestei mutări: nu este o repoziționare pe o funcție echivalentă de comandă, ci o scoatere din circuitul decizional, ba mai mult, trecerea pe o funcție de EXECUȚIE, în subordinea unui general inferior în grad. O detașare care, în loc să completeze o nevoie instituțională, creează un gol în vârful sistemului.
Acest gol a fost acoperit prin desemnarea unei alte persoane pentru exercitarea atribuțiilor funcției de inspector general. O oluție care, în mod normal, apare atunci când funcția este vacantă sau când titularul nu mai există în ecuație. Aici, însă, titularul există. Doar că nu mai comandă. De aici începe ruptura și haosul.
În practică, ordinele pleacă în teritoriu în două formule diferite, pentru că nimeni nu a venit cu o notă concretă și asumată: unele sunt semnate de persoana desemnată să conducă, în numele propriu, altele sunt semnate de persoana desemnată să conducă, dar PENTRU titularul de drept al funcției, așa cum este, până la urmă, legal, funcția nefiind vacantă. Rezultatul este previzibil: două surse de autoritate pentru aceeași funcție.
Într-o structură militarizată, regula este simplă: există un singur comandant. E un principiu militar pe care se pare că unii nu aveau de unde să îl deprindă. Nu există doi comandanți pe o funcție și nici doi comandanți alternativ. Când aceeași instituție emite ordine atât în numele titularului, cât și sub semnătura celui desemnat, nu mai vorbim despre flexibilitate administrativă, ci despre o fractură de comandă. Ce-i drept, era previzibilă după ordinul controversat dat de Predoiu. Pentru că legea nu se modifică în funcție de cât de tare plânge un secretar de stat că nu mai poate lucra cu un comandant de armă.
Peste această construcție deja instabilă se suprapune un al treilea nivel de influență: Departamentul pentru Situații de Urgență. Structura care coordonează operațional sistemul și care, în fapt, exercită o autoritate directă asupra IGSU. Doar șeful DSU este șeful nemijlocit al comandantului pompierilor. Astfel, în locul unei linii clare de comandă, apare un triunghi: titular formal, conducere de facto și control operațional superior.
Această combinație nu este prevăzută nicăieri. Nu există în lege un mecanism care să permită menținerea unui șef în funcție, în timp ce atribuțiile sunt exercitate de altcineva, iar deciziile sunt influențate dintr-un al treilea centru. Ministerul poate invoca legalitatea detașării. Și, izolat, are dreptate: detașarea este un instrument legal. Dar aici nu mai discutăm instrumentul, ci modul în care este folosit. Pentru că atunci când o măsură administrativă produce efectul scoaterii din comandă a unui șef de armă, fără eliberarea lui din funcție, și duce la emiterea de ordine pe două linii paralele, nu mai e vorba de organizare, este ocolire generatoare de haos.
Consecințele nu sunt teoretice. Ele se văd în teritoriu, în confuzia privind autoritatea, în neclaritatea responsabilității și, mai grav, în fragilizarea unui sistem care ar trebui să funcționeze fără pauză și fără bâlbâieli. Întrebarea rămâne simplă și fără răspuns: cine conduce, de fapt, IGSU? Generalul Iamandi e în continuare pe funcție, fapt atestat și de siteul IGSU.
Iar peste tot acest haos, șeful DSU, Raed Arafat, rămâne în funcție, deși presa a relatat că a fost pus sub acuzare de procurorii militari. În același timp, el se plânge public că ancheta îi afectează imaginea și ar slăbi încrederea populației în sistemul de urgență. Atunci întrebarea e simplă: încrederea se pierde dintr-o anchetă asupra unui secretar de stat civil, care poate fi schimbat oricând, sau din deciziile care scot din joc un comandant de armă, general cu patru stele, numit cu aviz CSAT și detașat ca un pion pentru că s-a opus unei reorganizări care nu respectă Constituția și care a generat tensiuni între DSU și IGSU, lăsând în urmă un sistem în care ordinele pleacă cu semnături diferite și nimeni nu mai știe cine răspunde?
Pentru că, atunci când un ministru ajunge să trateze astfel una dintre cele mai iubite structuri militare ale României și pe oamenii care o conduc, nu mai vorbim de imagine, vorbim de dispreț față de pompieri și de responsabilitate aruncată în aer.
Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.
