Profitând de haosul politic, Predoiu extinde autoritatea directă a lui Arafat asupra întregii comenzi IGSU

În timp ce România se află într-o perioadă politică tulbure, iar legitimitatea deplină a actualului executiv este deja pusă sub semnul întrebării, ministrul afacerilor interne, Cătălin Predoiu, a găsit de cuviință să mai strecoare o modificare sensibilă exact acolo unde, în ultimele luni, s-a dus războiul pentru controlul pompierilor: conducerea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Modificări „urgente” exact acolo unde DSU avea nevoie de control

Pe 19 mai 2026, discret, pe transparență decizională, apare proiectul de ordin al viceprim-ministrului și ministrului afacerilor interne privind modificarea Ordinului MAI nr. ¹⁵⁰⁄₂₀₁₈ — actul care stabilește atribuțiile structurilor din IGSU și, mai ales, fișele posturilor conducerii instituției.

Formal, totul pare birocratic, tehnic, o aparent banală „punere în acord” cu HG nr. ³²⁹⁄₂₀₂₅ privind Ghidul carierei cadrelor militare din IGSU. În realitate, însă, sincronizarea este mai mult decât dubioasă, pentru că acest ordin apare:

• după conflictul intern generat de reorganizarea neconstituțională forțată de DSU;
• după controlul MAI–DSU ținut luni întregi în sertarul “cuiva”;
• după detașarea inspectorului general Dan-Paul Iamandi, la DSU, structura a cărei propunere de reorganizare a contestat-o;

Și, culmea, exact într-un moment în care actualul executiv funcționează într-o zonă politică și constituțională cel puțin discutabilă. Predoiu, cu un picior afară și unul în birou, forțează nota, probabil, pentru a introduce “mici modificări” absolut necesare și urgente.

După “detașarea” conducerii incomode, MAI rescrie fișele comenzii IGSU

Și, ce coincidență, Cătalin Predoiu, după căderea Cabinetului Bolojan recurge la o „actualizare tehnică” care umblă exact la vârful puterii din IGSU. Măi, să fie! Textul proiectului este scurt: “Anexele nr. 2, 3, 31 și 4 se modifică și se înlocuiesc”. Adică se umblă direct la fișele conducerii IGSU.

Adică la acele documente care definesc: cine comandă; cine coordonează; cine răspunde; cine avizează; cine poate ocupa funcțiile; și ce putere reală mai are conducerea pompierilor. Adică exact centrul de comandă al IGSU. Iar MAI încearcă să împacheteze totul într-o formulare aparent inocentă: „Intrarea în vigoare a Ghidului carierei […] determină modificări în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea posturilor din conducerea IGSU.” Adică celebra Hotărâre a Guvernului nr. ³²⁹⁄₂₀₂₅ din 3 aprilie 2025. Hotărâre adoptată acum mai bine de un an. Ghid care, din câte știm, încă nu are norme de aplicare.

Aici este cheia întregii operațiuni. Pentru că „condițiile necesare pentru ocuparea posturilor” pot însemna absolut tot: schimbarea traseelor de carieră; modificarea criteriilor de eligibilitate; eliminarea unor condiții incomode; introducerea altora; sau pregătirea terenului pentru anumite numiri. Și, la nevoie, pot pregăti inclusiv terenul pentru o reorganizare forțată, nu-i așa?

Și toate acestea într-un moment în care conducerea IGSU tocmai a fost destabilizată.

„Transparență” bifată formal. 10 zile și gata

Ca totul să fie complet, MAI oferă publicului exact 10 zile calendaristice pentru observații. Atât. Formal, transparența este bifată. Practic, avem aceeași metodă devenită deja marcă instituțională: publicare discretă, termen scurt, documente tehnice greu de urmărit și modificări îngropate în anexe dispărute de pe transparență.

Locul unde cetățeanul obișnuit nu se uită niciodată, dar unde se poate schimba efectiv centrul de putere al unei instituții. În realitate, publicului i se cere să participe la o consultare „în orb”. Să comenteze modificări pe care ministerul nu le publică integral și să valideze, fără să știe, schimbări care pot afecta chiar centrul de comandă al pompierilor români.

Fișa postului de inspector general și prim-adjunct, trecute la secret?

Textul proiectului este cât se poate de clar: „Anexa nr. 1 se modifică potrivit anexei nr. 1 la prezentul ordin.” „Anexele nr. 2, 3, 31 și 4 se modifică și se înlocuiesc cu anexele nr. 2, 3, 4 și 5 la prezentul ordin.”

Numai că pe site-ul MAI, la transparență, apar doar anexele 4 și 5. Restul? Lipsesc.

Iar asta ridică o întrebare gravă: este vorba despre incompetență administrativă sau despre continuarea unei opacizări deliberate a fișelor de post ale conducerii IGSU? Pentru că nu vorbim despre niște documente oarecare. Vorbim despre fișa postului inspectorului general al IGSU și a prim-adjunctului acestuia — documente care definesc raporturile reale de autoritate și subordonare într-una dintre cele mai importante structuri militarizate ale statului român.

Mai grav este însă altceva. Dincolo de lipsa anexelor de pe transparență, apare suspiciunea legitimă că fișele de post ale inspectorului general al IGSU și ale prim-adjunctului fie nu mai sunt tratate ca documente publice reale, fie au fost împinse în mod deliberat într-o zonă de opacitate administrativă, adică “clasificate”. Asta în condițiile în care anterior, când toate fișele post ale IGSU erau clasificate, s-a considerat oportună declasificarea lor. La nivelul anului 2019 fișa post pentru inspector general era publică și apărea în Monitorul Oficial. Să se fi considerat necesară opacizarea/(re)clasificarea exact pe fondul valului de achiziții publice din ultimii ani?

Acest aspect devine o problemă extrem de serioasă în momentul în care șeful unei arme militare a statului român ajunge să se subordoneze unei structuri fără personalitate juridică — DSU — conduse de un secretar de stat aflat, la rândul său, în atenția organelor de cercetare penală în mai multe spețe intens discutate public. În orice stat funcțional, raporturile de autoritate și subordonare ale conducerii unei structuri militarizate trebuie să fie clare, verificabile și accesibile publicului, nu ascunse în anexe dispărute, documente opacizate sau fișe de post care apar și dispar convenabil exact în momentele în care se reconfigurează centrele reale de putere.

În spatele ordinului lui Predoiu: câtă autoritate primește, în realitate, Arafat asupra IGSU?

Și poate că exact aici se vede adevărata miză a ordinului promovat de Predoiu. **Sub pretextul „punerii în acord” cu Ghidul carierei (…) proiectul introduce explicit subordonarea directă față de șeful DSU, Raed Arafat, inclusiv pentru fiecare membru al comenzii IGSU. Or, această formulă NU exista în Ordinul MAI nr. ¹⁵⁰⁄₂₀₁₈.**

Mai exact, adjuncții și, probabil, și prim-adjunctul inspectorului general ajung să se subordoneze și ei direct secretarului de stat Raed Arafat.

Probabil deloc întâmplător, fișele de post ale inspectorului general și ale prim-adjunctului lipsesc acum dintre anexele publicate pe transparență. În contextul în care modificarea apare la scurt timp după ce conducerea IGSU — inclusiv adjuncții — ar fi semnat rapoartele interne care demolau reorganizarea împinsă de DSU, coincidența e prea mare.

Mai mult, unul dintre acești adjuncți are în coordonare directă Direcția Logistică, Direcția Proiecte cu Finanțare Externă și Serviciul Achiziții Publice — adică exact zonele prin care trec achizițiile, contractele și marile programe de investiții ale IGSU. Celălalt coordonează Inspecția de Prevenire, una dintre cele mai sensibile și influente structuri din întregul sistem, cu impact direct asupra controalelor, autorizărilor și relației cu mediul public și privat.

Problema nu este existența acestor structuri în subordine, ci faptul că exact coordonatorii zonelor sensibile din IGSU ajung în relație de subordonare directă față de șeful DSU, o structură fără personalitate juridică proprie. Cu alte cuvinte, nu discutăm despre simple fișe administrative, ci despre documente care arată cine exercită, în realitate, autoritatea asupra unora dintre cele mai sensibile zone de putere și resurse din sistemul pompierilor.

Iar asta explică și de ce aceste fișe de post sunt atât de sensibile. Nu e vorba despre simple relații administrative, ci despre structuri care coordonează logistica, achizițiile publice, proiectele cu finanțare externă și infrastructura tehnică a IGSU — exact zonele aflate în centrul unor controverse publice majore în ultimii ani, de la achizițiile din pandemie până la scandalurile privind elicopterele și suspiciunile de contrabandă intens discutate în spațiul public. Cu atât mai mult, într-un asemenea context, raporturile reale de autoritate și subordonare ar trebui să fie complet transparente, nu împinse în anexe lipsă sau în fișe de post devenite brusc opace.

Nu ne mai mirăm de ce fișele de post ale conducerii IGSU au devenit, brusc, netransparente. Întrebarea reală este alta: cum poate aceeași persoană să fie simultan secretar de stat, șef al DSU, fondator unic al Fundației pentru SMURD și director al acesteia, iar sistemul să pretindă că nu există nicio influență asupra deciziilor operative, a achizițiilor sau a marilor proiecte gestionate prin IGSU și IGAv? Într-un asemenea cumul de poziții, problema nu mai este doar una de imagine publică, ci una care ține de transparență, influență instituțională și concentrarea reală a puterii.”

Să fie doar o coincidență? Sau asistăm, de fapt, la o mișcare prin care Raed Arafat, prin Cătălin Predoiu, încearcă să își securizeze controlul direct asupra întregii comenzi a IGSU? Pentru că într-o structură în care fiecare membru al conducerii ajunge să se subordoneze direct șefului DSU, posibilitatea unei opoziții reale devine aproape imposibilă. Dacă unul se opune, rămân ceilalți. Dacă doi ridică probleme, există întotdeauna altcineva care poate ține linia impusă de centru.

Cu ce legitimitate modifică un ministru interimar arhitectura de comandă a IGSU?

Cum își permite un ministru aflat într-un executiv fără legitimitate politică deplină să modifice arhitectura de comandă a IGSU? Pentru că una este administrarea treburilor curente. Și cu totul altceva este remodelarea conducerii unei structuri militarizate esențiale.

Un guvern aflat în tranziție, contestat sau lipsit de susținere politică solidă nu ar trebui să opereze modificări strategice privind:

• conducerea structurilor de forță;
• raporturile de autoritate;
• condițiile de ocupare a funcțiilor de comandă.

Asta depășește cu mult ideea de „gestionare curentă”. Asta înseamnă intervenție directă în arhitectura instituțională a unei arme militare. Și mai ales: de ce acum? HG nr. ³²⁹⁄₂₀₂₅ nu a apărut ieri. A fost adoptată în aprilie 2025 și prevedea explicit că normele de aplicare trebuie aprobate prin ordin MAI în termen de 30 de zile. Cu toate acestea, ordinul care modifică acum fișele conducerii IGSU apare abia după luni de scandaluri interne, detașări controversate și tensiuni privind reorganizarea pompierilor. Și culmea, nu discutăm despre mult-așteptatele norme de aplicare ale Ghidului carierei, care, din câte rezultă până în prezent, nici măcar nu par să fi fost adoptate, ci despre modificarea directă a fișelor conducerii IGSU.

Și cu toate astea a devenit “brusc” o urgență, iar ordinul lui Predoiu apare fix: după detașarea inspectorului general; după scandalul reorganizării; după opoziția internă; după luni de tensiuni între DSU și conducerea pompierilor.

Coincidență? Greu de crezut.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.