Când uniforma rămâne în cui, iar omul își urmează drumul…

Am fost, probabil, unul dintre cei mai duri critici ai generalului Dan-Paul Iamandi în cei opt ani în care s-a aflat la conducerea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Și nu văd niciun motiv să mă dezic astăzi de criticile pe care le-am formulat de-a lungul timpului.

Pentru că, așa cum s-a întâmplat și cu alți colegi ai săi ajunși în fotoliul de inspector general, începuturile mandatului său au stat sub semnul unei relații foarte apropiate cu Departamentul pentru Situații de Urgență și cu Raed Arafat. Au fost decizii pe care le-am criticat, uneori extrem de dur, au fost momente în care am considerat că generalul Iamandi ar fi trebuit să apere mai ferm instituția pe care o conducea, identitatea militară a Armei și oamenii din subordine. Au fost compromisuri pe care nu le-am înțeles și tăceri pe care nu le-am acceptat.

Opt ani s-au scurs însă repede și, undeva pe parcursul lor, au început să se vadă schimbări pe care, din perspectiva mea, le-am perceput ca fiind în bine.

Momentul care avea să schimbe însă radical lucrurile a venit în 2025. În fața proiectului de reorganizare a IGSU propus de DSU, generalul Dan-Paul Iamandi, alături de colegii săi, a ales să își apere instituția și să susțină punctul de vedere al profesioniștilor din interiorul ei. A făcut-o fără scandal, fără declarații războinice și fără spectacol, ci profesionist, elegant și militărește.

Poate că tocmai atunci am văzut cel mai limpede schimbarea despre care vorbeam. Într-un moment în care ar fi fost, probabil, mult mai comod să nu se opună, generalul Iamandi a pus IGSU înaintea confortului unei relații bune cu DSU. Iar asemenea alegeri au, de obicei, un preț.

Omul care, în 2018, era primit cu brațele deschise și privit ca unul dintre cei mai iubiți ofițeri devenise, șapte ani mai târziu, incomod. Foarte incomod. Și, ca de fiecare dată, istoria avea să se repete. Cel care ocupă scaunul de inspector general ajunge, mai devreme sau mai târziu, să afle cât de repede se schimbă lucrurile atunci când punctul său de vedere nu mai coincide cu cel al lui Raed Arafat. Generalul Iamandi a aflat asta pe propria piele.

Pentru el, lucrurile au culminat în 2026, odată cu detașarea la DSU. A ales să se adreseze instanței, iar instanța i-a dat dreptate. Pe hârtie, a fost o victorie. Numai că există lupte în care dreptatea vine după ce omul a obosit deja să o mai aștepte. După ce a obosit să lupte cu un sistem căruia i-a dăruit zeci de ani. Iar după atâta luptă, chiar și o victorie poate să nu mai aibă gustul unei victorii. Pentru că dreptatea îți poate da înapoi o funcție, dar nu și timpul, liniștea sau energia pierdute până acolo.

Într-un asemenea moment, alegerea trecerii în rezervă nu mai înseamnă o înfrângere. Înseamnă, poate, că a venit vremea să te alegi, în sfârșit, pe tine și să privești cu încredere spre noi orizonturi.

Dan-Paul Iamandi pleacă astăzi din activitate cu gradul de general cu patru stele. Este singurul ofițer din istoria Armei Pompierilor care a ajuns la acest grad, iar acesta este un fapt care merită consemnat. Patru stele pe epolet nu înseamnă un mandat în care toate alegerile au fost perfecte. Niciun mandat de opt ani nu poate fi privit astfel. Important este ca din fiecare greșeală să fi rămas o lecție, iar fiecare lecție să fi făcut loc unei alegeri mai bune.

Cu siguranță, timpul va fi cel care va așeza cel mai bine cei opt ani de mandat, cu bune și cu rele, cu reușite, greșeli și lecțiile rămase din ele. Astăzi însă, dincolo de funcții și de toate luptele ultimilor ani, rămâne un militar ajuns la capătul unei cariere de o viață. Pensionarea unui militar are ceva aparte. Uniforma purtată atâția ani nu se lasă pur și simplu într-un dulap, iar gradele nu rămân doar pe o bucată de stofă. Rămân anii, oamenii, intervențiile, deciziile, nopțile, bucuriile și dezamăgirile. Rămâne o parte din viață pe care niciun decret de trecere în rezervă nu o poate închide.

Domnule general, de mâine începe un alt drum. Fără funcție, fără luptele ei și, poate, cu mai mult timp pentru lucrurile pe care anii în uniformă le-au lăsat mereu pentru mai târziu. Priviți-l cu încredere și cu gândul că, uneori, cele mai frumoase orizonturi se deschid tocmai atunci când credem că un drum s-a încheiat.

Să vă fie bine în viața care începe de aici, domnule general. Și să vă fie mai liniștită decât au fost ultimii ani în uniformă!

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.