Cum și-a bătut joc „olimpicul” de la Cotroceni de ofițerii Armei Pompierilor. Generalul Iamandi, trecut în rezervă „mai pe înserat”

În seara zilei de 20 august, în jurul orei 19.00, decretul privind trecerea în rezervă a generalului Dan-Paul Iamandi a fost, în cele din urmă, publicat. Prea târziu pentru ceremonia de predare-primire a comenzii IGSU, programată pentru ora 11.00 și anulată după ore întregi de așteptare. Peste 40 de ofițeri din comenzile inspectoratelor județene fuseseră chemați la București, așteptaseră suficient un decret care nu mai venea și, evident, nimeni nu putea ține o ceremonie militară în așteptare până seara, după bunul plac al Cotroceniului. Așa că ceremonia a fost anulată, oamenii au plecat și abia apoi, mai pe înserat, „olimpicul” de la Cotroceni a semnat decretul.

Și poate că n-ar trebui să ne mire prea tare. Nu ne putem aștepta ca un președinte care încă pare să se lupte cu propriul protocol, care reușește să transforme apariții oficiale în momente stânjenitoare și care mai are uneori dificultăți până și în a nimeri locul în care protocolul îi spune că trebuie să stea, să înțeleagă dintr-odată ce înseamnă, pentru niște militari, predarea-primirea COMENZII. Numai că aici nu mai vorbim despre un covor roșu ratat, despre încă o gafă de protocol de care râde internetul sau despre un președinte care, de Ziua Marinei, în loc să se afle acolo unde funcția și simbolistica statului ar fi cerut-o, se plimba în nădragi scurți prin Făgăraș.

Aici vorbim despre Arma Pompierilor.

Și, sigur, poate că este prea mult să-i cerem unui om care încă descoperă protocolul funcției prezidențiale să înțeleagă ce înseamnă pentru militari predarea-primirea COMENZII. Deși nu era treaba președintelui României să organizeze ceremonia de predare-primire a comenzii IGSU și nici să-i cunoască programul în detaliu, poate că nu este prea mult să pretinzi de la omul aflat în fruntea statului să își imagineze că militarii au reguli, ceremonii și un ritual al predării COMENZII, iar trecerea în rezervă a unui general aflat la conducerea IGSU nu este echivalentul încetării contractului unui funcționar dintr-un birou.

Iar dacă președintele nu știa toate acestea, pentru asta există Administrație Prezidențială. Există consilieri. Există oameni care trebuie să-i spună ce document are în față, ce efecte produce semnătura lui și ce înseamnă data de 20 august înscrisă în raport. Nu trebuie să fii militar ca să înțelegi asta. Trebuie doar să fii suficient de bine consiliat încât să nu transformi exercitarea funcției prezidențiale într-un șir de isprăvi demne de benzi desenate din seria „Aventurile lui Nicușor”.

Dacă nimeni de la Cotroceni nu s-a gândit că, în spatele unei hârtii care aștepta semnătura președintelui, se află o structură militară de importanță națională și un general cu patru stele, comandant de corp de armată, care urma să predea COMANDA IGSU, avem o problemă. Dacă au știut și pur și simplu nu le-a păsat, problema se numește lipsă de respect față de Arma Pompierilor.

Pentru că militarii aceia nu sunt recuzită pentru festivitățile statului. Nu sunt oameni pe care îi chemi la ora 11.00 și îi ții până după-amiază să vadă dacă apare sau nu semnătura prezidențială. Și nu sunt subordonații Cotroceniului pe care îi poți lăsa să aștepte până când Administrația Prezidențială binevoiește să termine circuitul unei hârtii cunoscute de aproape două săptămâni.

Funcția de președinte nu înseamnă doar covor roșu, gardă de onoare și fotografii oficiale. Înseamnă și să înțelegi instituțiile statului pe care îl reprezinți. Iar când una dintre aceste instituții este militară, ar trebui să înțelegi că predarea-primirea comenzii nu este o serbare care poate fi mutată după cum întârzie șeful năzdrăvan al statului.

Cum spuneam, decretul a venit, în cele din urmă. Generalul Dan-Paul Iamandi a fost trecut în rezervă.

Dar decretul publicat seara nu poate da înapoi orele pierdute și nici nu poate șterge umilința unei zile în care peste 40 de ofițeri ai Armei Pompierilor au fost chemați pentru o ceremonie pentru care statul român a reușit să creeze condițiile juridice abia post-factum, după ce ceremonia fusese deja anulată. Poate că pentru Cotroceni a fost doar o semnătură pusă câteva ore mai târziu. Pentru militari, însă, COMANDA nu este un detaliu de protocol.

Ca fapt divers, pe 14 august, președintele Nicușor Dan semna decretul privind eliberarea din funcție, prin pensionare, a unui procuror, cu efect de la 17 august. Cu alte cuvinte, Cotroceniul știa foarte bine că un decret poate fi semnat anterior datei la care urmează să producă efecte. Șase zile mai târziu, când în discuție nu mai era un procuror, ci un general cu patru stele, comandant de corp de armată, aflat la comanda Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, aceeași grijă pentru calendar a dispărut.

Așadar, nu discutăm despre faptul că președintele „nu putea” semna decretul înainte. Putea. O făcuse cu șase zile mai devreme, pentru altcineva. Și totuși, de ce, pentru trecerea în rezervă a unui general de corp de armată, Cotroceniul a găsit de cuviință să lase semnătura pentru seară, abia după ce ceremonia de predare-primire a comenzii fusese anulată?

Pentru un procuror, decretul fusese semnat cu trei zile înainte de data pensionării. Pentru comandantul IGSU, semnătura a venit abia după anularea ceremoniei și după ce peste 40 de ofițeri fuseseră ținuți ore întregi în așteptare.

Aici nu mai e vorba despre erori în proceduri. Este o sfidare grosolană, care trădează disprețul instituțional față de Arma Pompierilor, față de militarii ei și față de însăși COMANDA acestei Arme.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.