Generalul Dan-Paul Iamandi și-a depus raportul de pensionare. Sfârșitul unei lupte sau începutul adevărului?

Generalul Dan-Paul Iamandi, inspector general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență din ianuarie 2018, și-a depus raportul de pensionare, punând capăt unui mandat de peste opt ani la conducerea pompierilor militari.

Decizia vine după una dintre cele mai tensionate perioade din istoria recentă a IGSU, marcată de reorganizarea sistemului, conflictul instituțional generat de detașarea sa la Departamentul pentru Situații de Urgență și acțiunile în instanță prin care a contestat măsurile dispuse de conducerea Ministerului Afacerilor Interne. Într-o primă etapă, instanța a suspendat executarea ordinului de detașare emis de ministrul Cătălin Predoiu, procesul privind legalitatea măsurii continuând pe fond.

Dincolo de proceduri și hotărâri judecătorești, pentru pompieri această pensionare înseamnă mai mult decât încheierea unui mandat. Închide un capitol care, în ultimii doi ani, a reprezentat pentru mulți speranța că raporturile dintre IGSU și DSU se vor reașeza pe baze de echilibru și respect instituțional.

Au trecut doi ani de la reorganizarea care a zguduit sistemul. Atunci, pentru foarte mulți pompieri, generalul Dan-Paul Iamandi a devenit simbolul unei speranțe. Nu pentru că era perfect și nici pentru că până atunci nu greșise, ci pentru că părea singurul dispus să reziste hegemoniei pe care, în opinia multor cadre, DSU o exercită asupra Armei pompierilor.

Pentru prima dată după mult timp, mulți au crezut că IGSU poate avea din nou o voce proprie. Că inspectorul general nu va fi doar un executant, ci un lider care își va apăra instituția și oamenii. Procesele deschise împotriva deciziilor conducerii MAI au alimentat această speranță. Părea începutul unei lupte pentru demnitatea profesională a pompierilor. Mulți au sperat că relațiile dintre DSU și IGSU se vor reseta, că pompierii își vor recâștiga identitatea profesională, demnitatea și locul firesc într-un sistem pe care l-au construit prin sacrificiu și profesionalism.

Astăzi, privind în urmă, sentimentul dominant este dezamăgirea.

În opinia mea, generalul Iamandi a renunțat la această luptă. Sunt convinsă că a avut motive și nădăjduiesc că le va împărtăși. Pompierii și opinia publică merită să cunoască adevărul. Nu îl judec pentru decizia personală de a se retrage. Fiecare om își cunoaște limitele, constrângerile și prețul pe care îl plătește. Mă gândesc însă la efectul pe care această decizie îl produce asupra miilor de pompieri care au văzut în el ultima șansă de a echilibra raporturile de putere din sistem.

Rămân prea multe întrebări fără răspuns. Ce s-a întâmplat în spatele ușilor închise? Ce presiuni au existat? Ce negocieri au avut loc? De ce s-a ajuns aici? Și, mai ales, cine câștigă din dispariția ultimei contraponderi instituționale într-un sistem tot mai centralizat?

Domnule general, dacă aceasta este ultima dumneavoastră zi în uniformă, aveți șansa de a lăsa în urmă mai mult decât un mandat. Aveți șansa de a spune adevărul. Nu pentru dumneavoastră. Pentru pompierii care au crezut că lupta merită dusă până la capăt. Pentru colegii care au sperat că IGSU își va recâștiga independența instituțională. Pentru istoria acestei Arme. Istoria va consemna că v-ați retras. Dar istoria nu va răspunde la întrebările pe care și le pun astăzi pompierii. La ele puteți răspunde doar dumneavoastră.

Invitația Agenda Pompierului la un dialog sincer și fără ocolișuri rămâne deschisă. Pentru că numai adevărul poate închide acest capitol și numai adevărul poate reda pompierilor încrederea că sacrificiul, loialitatea și demnitatea încă mai au un loc în sistemul pe care îl servesc.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.