IGSU își șterge istoria după conflictul Iamandi–Arafat. Ceremonia de predare-primire a comenzii, eliminată de pe pagina oficială

Există instituții care își păstrează arhivele și își respectă istoria. Și există instituții care, atunci când trecutul începe să incomodeze prezentul, par să creadă că este suficient să apese „Delete”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a șters de pe pagina oficială de Facebook festivitatea de predare-primire a comenzii, desfășurată vineri, 21 august, odată cu trecerea în rezervă a inspectorului general, generalul Dan-Paul Iamandi.

Nu vorbim despre o fotografie de protocol oarecare. Într-o instituție militară, predarea-primirea comenzii marchează încheierea unei comenzi și continuitatea instituției. Este unul dintre acele momente care rămân în istoria unei Arme indiferent cine vine și cine pleacă din funcții.

IGSU l-a publicat. Apoi l-a șters.

Iar prin acest gest nu este aruncată în derizoriu doar imaginea unui general trecut în rezervă, ci chiar simbolistica actului de comandă militară. Pentru că o predare-primire a comenzii nu este o postare pe care o păstrezi cât timp îți convin personajele din fotografii și o ștergi atunci când unul dintre ele devine indezirabil. Generalul Dan-Paul Iamandi a condus IGSU aproape opt ani. A reprezentat instituția și a fost omul aflat în fruntea Armei. Faptul că, spre final, a intrat în conflict cu șeful DSU, Raed Arafat, nu poate șterge acești ani și nici nu transformă istoria instituțională într-un album din care scoți fotografiile cu cei care nu-ți mai plac.

Cine a decis ștergerea?

IGSU nu are, în acest moment, inspector general. Prim-adjunctul inspectorului general, generalul Constantin Florea, este în concediu. Adjunctul inspectorului general, generalul Benone Duduc, este, la rândul său, în concediu și se pregătește de trecerea în rezervă. Cu alte cuvinte, într-un moment în care vârful comenzii IGSU este practic absent, cineva a considerat suficient de important să facă să dispară de pe pagina oficială tocmai festivitatea de predare-primire a comenzii.

Cineva din Biroul de presă a executat ștergerea. Dar cine a decis-o?

Și aici apare o altă întrebare, deloc confortabilă pentru militarii care gestionează comunicarea IGSU: până unde poate merge subordonarea? Ei nu administrează pagina personală a unui șef. Prin ceea ce publică, păstrează o parte din memoria publică a instituției. Sunt, într-un fel, cronicarii ei. Consemnează intervenții, ceremonii, schimbări de comandă, oameni, reușite și tragedii. Tocmai de aceea ar trebui să înțeleagă valoarea unei arhive și să știe că există o diferență între a executa o sarcină de comunicare și a participa la ștergerea unei bucăți din istoria instituției pe care o reprezintă.

Dacă cineva le-a cerut să șteargă ceremonia, a întrebat vreunul dintre ei de ce? A spus vreunul: „Domnule, aceasta este predarea-primirea comenzii IGSU. Este un moment oficial din istoria instituției”?

Poate că, pentru a înțelege ce se întâmplă, trebuie să privim puțin mai sus, către Departamentul pentru Situații de Urgență și către șeful acestuia. Nu afirmăm că Raed Arafat a dat ordinul de ștergere. Nu avem o dovadă care să ne permită să afirmăm asta. Contextul ne dă însă tot dreptul să întrebăm, mai ales după conflictul dintre el și generalul Iamandi și după un alt episod petrecut în momentul plecării acestuia din sistem.

Din informațiile noastre, atunci când generalul Dan-Paul Iamandi și-a luat rămas-bun de la reprezentanții administrațiilor locale și de la șefii unităților teritoriale ale IGSU, reuniți într-un grup de WhatsApp, mai mulți dintre aceștia au reacționat la mesaj cu urări de rămas-bun. Aproape instant, generalul Iamandi ar fi fost eliminat din grup chiar de Raed Arafat. Dacă informația noastră este corectă, succesiunea gesturilor este cel puțin interesantă: generalul își ia rămas-bun, oamenii îi răspund, iar el este scos din grup. La câteva zile, de pe pagina oficială a instituției dispare și ceremonia care consemna public încheierea celor aproape opt ani în care s-a aflat la comanda IGSU.

Coincidență? Poate. Dar suficientă cât să întrebăm cine este atât de deranjat de prezența generalului Iamandi încât aceasta trebuie eliminată inclusiv din spațiul public al instituției pe care a condus-o. Și aici problema depășește deja relația dintre Iamandi și Arafat.

IGSU nu este proprietatea unui inspector general și nici a unui secretar de stat, fie el și șeful DSU. Este o instituție militară a statului român, iar istoria sa nu poate fi administrată în funcție de conflictele și orgoliile prezentului. Ștergerea ceremoniei nu poate șterge cei aproape opt ani în care Dan-Paul Iamandi a fost inspector general.

În schimb, transmite ceva despre instituția care a făcut-o: că un moment oficial al comenzii militare poate fi eliminat din propria memorie publică atunci când devine incomod. Iar dacă până și predarea-primirea comenzii poate fi ștearsă pentru că trecutul nu mai convine prezentului, întrebarea nu mai este cât respect are IGSU pentru fostul său inspector general, ci cât respect mai are pentru propria istorie și pentru propria sa condiție de instituție militară.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.