DSU răspunde Agendei Pompierului. Legea, citită pe jumătate. Presa din Arad pune faptele pe masă.

În data de 2 septembrie, Agenda Pompierului a publicat articolul „DSU, la vânătoare de pompieri pe Facebook. Cum a devenit un incendiu de vegetație uscată, stins fără probleme, «criză» la vârful Departamentului”, în care am ridicat o serie de întrebări privind modul neobișnuit în care Departamentul pentru Situații de Urgență a ales să reacționeze public la postarea unui cetățean din Arad, înainte de finalizarea verificărilor asupra celor reclamate. Detalii, aici: DSU, la vânătoare de pompieri pe Facebook. Cum a devenit un incendiu de vegetație uscată, stins fără probleme, „criză” la vârful Departamentului.

DSU a răspuns articolului nostru printr-o postare publicată pe pagina oficială a Departamentului, sub titlul „O verificare nu este un verdict”. Am luat și noi act de răspuns, iar în cele ce urmează vom reda pasajele care privesc direct articolul nostru și vom răspunde, punct cu punct, argumentelor Departamentului.

Verificarea nu a făcut obiectul criticii noastre

DSU dixit: “Am luat act de articolul publicat de Agenda Pompierului cu privire la reacția Departamentului pentru Situații de Urgență în cazul sesizării publice referitoare la intervenția din strada Libelulei, Arad. În comunicarea din 2 septembrie, DSU a precizat că au fost dispuse măsuri „pentru verificarea circumstanțelor” și „confirmarea sau infirmarea aspectelor semnalate”, urmând ca eventualele măsuri să fie stabilite „în funcție de rezultatele verificării”. Aceste formulări nu reprezintă un verdict și nu impută vreo vină pompierilor arădeni. Ele anunță exact ceea ce spun: efectuarea unei verificări. De altfel, articolul însuși admite că trebuie verificate apelurile la 112, orele exacte, informațiile transmise, momentul alertării și deplasarea echipajelor. A critica DSU pentru că a declanșat verificarea pe care chiar autorul o consideră necesară este o contradicție evidentă.”

Agenda Pompierului nu a criticat efectuarea verificării. Dimpotrivă, în articol am scris explicit că trebuie verificate apelurile la 112, orele exacte, informațiile transmise, momentul alertării și deplasarea echipajelor. DSU însuși reproduce acest lucru în răspuns. Ceea ce am criticat a fost reacția publică a DSU înainte de finalizarea verificărilor și înainte ca aspectele reclamate de cetățean să fie confirmate sau infirmate. Prin urmare, afirmația DSU potrivit căreia am critica „declanșarea verificării” este falsă. Nu asta am scris. Verificarea unei sesizări și decizia de a interveni public înainte de rezultatul verificării sunt două lucruri diferite. Noi am criticat-o pe cea din urmă.

Când DSU confundă rezultatul stingerii cu etapele intervenției

Același DSU, continuă: “La fel de contradictoriu este să afirmi, încă din titlu, că incendiul a fost „stins fără probleme”, iar apoi să recunoști că nu se știe încă dacă și unde s-a produs o problemă în lanțul intervenției. Faptul că nu au existat victime sau pagube este, desigur, îmbucurător. Dar absența consecințelor grave nu demonstrează, prin ea însăși, că toate etapele intervenției au funcționat corect. Un sistem responsabil verifică posibilele disfuncționalități înainte ca acestea să producă victime, nu doar după producerea unei tragedii.”

Noi am afirmat că incendiul a fost stins fără probleme și așa a fost. Nu am spus că fiecare etapă a intervenției a fost fără probleme sau că nu trebuie verificată. Nu există nicio contradicție aici. Există, în schimb, o diferență pe care specialiștii în stingerea incendiilor o înțeleg foarte bine: Un incendiu poate fi stins fără probleme — fără propagare, fără victime și fără pagube — și, în același timp, poate exista o chestiune care trebuie verificată în ceea ce privește preluarea apelurilor, transmiterea informațiilor, alertarea sau deplasarea echipajelor. Sunt aspecte tehnice diferite. Le cunosc pompierii care își petrec o viață în sistem și le-am învățat și noi, după ani în care ne-am dedicat unei reviste despre pompieri. Medicina, probabil, le înțelege mai greu. Tocmai de aceea, în articol nu am afirmat că întregul lanț al intervenției a funcționat fără nicio problemă. Am afirmat un fapt: incendiul a fost stins fără probleme. Iar despre ceea ce reclama cetățeanul am spus explicit că trebuie verificat. A confunda cele două lucruri și apoi a descoperi o „contradicție” între ele nu demonstrează existența contradicției. Demonstrează doar că DSU nu face diferența — sau preferă să nu o facă — între rezultatul stingerii incendiului și fiecare etapă tehnică a intervenției. În acest caz concret, formularea „absența consecințelor grave” e de-a dreptul exagerată și artificială. Bilanțul incendiului arată că a ars un petec de ambrozie, stuf și câteva fire de iarbă, focul nu s-a propagat, iar casele cetățenilor care au sunat la 112 au fost protejate. Nu au existat victime și nici pagube.

DSU invocă legea. Noi o citim până la capăt

DSU continuă: “DSU nu „își permite să facă ce vrea”. A acționat în exercitarea unor atribuții stabilite expres de lege. Art. I alin. (1¹) din OUG nr. ¹⁄₂₀₁₄ atribuie DSU monitorizarea, controlul operațional și inspecția activității structurilor aflate în coordonare sau coordonare operațională. Alin. (1²) atribuie Departamentului comunicarea publică în domeniul situațiilor de urgență și al dezastrelor, iar alin. (3) lit. a) prevede coordonarea IGSU de către secretarul de stat, șeful DSU. Aceleași competențe sunt prevăzute și la art. 24¹ lit. c) și m) din OUG nr. ²¹⁄₂₀₀₄. Faptul că verificarea concretă este efectuată de IGSU nu înseamnă că DSU „pasează problema”. IGSU este structura de specialitate competentă să verifice activitatea inspectoratului județean și deține datele și instrumentele operative necesare. Dispunerea verificării, analizarea concluziilor și stabilirea eventualelor măsuri reprezintă funcționarea normală a mecanismului instituțional.”

Ei, dacă tot discutăm despre atribuții „stabilite expres de lege”, atunci actele normative trebuie prezentate complet și corect. DSU invocă OUG nr. ¹⁄₂₀₁₄ și OUG nr. ²¹⁄₂₀₀₄ fără să precizeze că este vorba despre aceste acte normative cu modificările și completările ulterioare. Iar precizarea, în acest caz, e vitală. OUG nr. ²¹⁄₂₀₀₄, în forma sa inițială, nu putea stabili atribuțiile unui Departament pentru Situații de Urgență care avea să fie înființat abia zece ani mai târziu. Art. 24¹, pe care DSU îl invocă astăzi drept temei pentru atribuțiile sale, a fost introdus în OUG nr. ²¹⁄₂₀₀₄ abia în anul 2020, prin art. II pct. 19 din OUG nr. ⁶⁸⁄₂₀₂₀. Tot OUG nr. ⁶⁸⁄₂₀₂₀ a modificat și completat, prin art. I, OUG nr. ¹⁄₂₀₁₄. Așadar, când sunt prezentate cetățenilor actualele competențe ale DSU prin trimiteri la „OUG nr. 21/2004” și „OUG nr. 1/2014”, rigoarea juridică impune măcar formularea „cu modificările și completările ulterioare”. Altfel, se creează impresia că textele și competențele citate astăzi de DSU existau în această formă încă din 2004, respectiv 2014, ceea ce nu este adevărat.

Mai mult, dacă tot a ales să invoce art. 24¹ lit. m), DSU ar fi trebuit să-l citească până la capăt. Textul nu spune pur și simplu că Departamentul are atribuții de „comunicare publică”. Acesta prevede „comunicarea publică în domeniul situațiilor de urgență și al dezastrelor, SUB COORDONAREA MINISTRULUI AFACERILOR INTERNE, potrivit domeniilor de competență ale structurilor aflate în coordonare sau coordonare operațională”. Evident, asta nu înseamnă că ministrul Afacerilor Interne trebuie să fie informat sau să coordoneze comunicarea despre fiecare petec de iarbă care arde în România. Dar, prin aceeași logică, nici existența acestei atribuții legale nu înseamnă că DSU trebuie să intervină public în cazul fiecărui petec de iarbă. Cu atât mai mult cu cât Departamentul, tocmai prin atribuțiile sale de monitorizare și control operațional și prin coordonarea IGSU, primește în timp real datele operative despre intervențiile din țară și evoluția acestora, concomitent cu IGSU. Existența competenței de comunicare publică nu răspunde, așadar, întrebării noastre: de ce a considerat DSU necesar să o exercite public tocmai în acest caz?

O postare, 19 ore și 21 de minute și „urechile” DSU

Textul DSU curge: “Rămâne o întrebare simplă: ce ar fi trebuit să facă DSU când un cetățean a reclamat apeluri repetate la 112 și o posibilă întârziere a răspunsului? Să ignore sesizarea pentru că postarea avea puțini urmăritori, nu fusese încă preluată de presa locală, iar incendiul se încheiase fără victime? Dreptul unui cetățean de a fi ascultat și obligația unei instituții de a verifica nu se măsoară în numărul de prieteni de pe Facebook și nici în gradul de viralizare a unei postări. DSU nu a acuzat și nu a exonerat pe nimeni înainte de stabilirea faptelor. A răspuns unui cetățean și a dispus verificarea unei posibile disfuncționalități. În funcție de concluzii, vor fi luate măsurile care se impun. Un cetățean a făcut o sesizare. Instituția competentă a răspuns. Faptele sunt verificate.”

Întrebarea DSU este simplă doar pentru că este construită fals. Nimeni nu a cerut Departamentului să ignore sesizarea cetățeanului. Postarea acestuia a fost publicată în 1 septembrie, la ora 12:53, iar DSU a intervenit public în 2 septembrie, la ora 08:14. Între cele două momente au trecut 19 ore și 21 de minute. Aproape 20 de ore în care DSU, care primește în timp real datele operative despre intervenții, concomitent cu IGSU, putea confrunta relatarea de pe Facebook cu informațiile existente deja în sistem. În plus, Departamentul dispune de monitorizare mass-media și putea vedea dacă o asemenea problemă fusese semnalată și de jurnaliștii locali.

Și aici tocmai presa locală dă peste cap explicația DSU. Aradon a verificat ulterior intervenția și a aflat că primul apel la 112 fusese înregistrat la ora 03:39, că primele cinci apeluri indicau strada Dunării, că la ora 03:50 pompierii erau deja la intervenție, iar apelul cetățeanului de pe strada Libelulei a venit la 03:55. Jurnaliștii arădeni remarcă apoi, ironic, și performanța „monitorizării”: cu numai o lună înainte, un RO-ALERT cu o adresă greșită fusese relatat de presa locală, dar cazul nu ajunsese, potrivit purtătorului de cuvânt al DSU, „la urechile lor”. În schimb, la „urechile” Departamentului a ajuns o postare de pe contul personal al unui cetățean, despre un incendiu care nu fusese relatat de presa locală. Așadar, cele aproximativ 380 de conexiuni ale contului și lipsa preluării de către presa locală nu au fost invocate de Agenda Pompierului pentru a măsura dreptul cetățeanului de a fi ascultat. DSU răspunde din nou unei afirmații pe care noi nu am făcut-o. Le-am menționat pentru o întrebare foarte concretă: cum a ajuns o postare cu vizibilitate redusă, care nu apăruse în presa locală, până la nivelul DSU? Cine a identificat-o, cine a transmis-o și pe ce circuit? Cetățeanul trebuia ascultat, iar sesizarea trebuia verificată. Dar după aproape 20 de ore, cu datele intervenției în sistem și cu instrumentele instituționale de informare la dispoziție, DSU nu poate transforma întrebarea noastră despre propriul său circuit informațional și propria sa decizie de a interveni public într-o lecție despre drepturile cetățeanului. Nu despre dreptul lui de a fi ascultat am întrebat. Despre cum l-a auzit DSU am întrebat.

„Restul este speculație.” Șapte întrebări așteaptă răspuns

„Atât. Restul este speculație”, încheie DSU.

Perfect. Tocmai pentru ca „restul” să nu mai fie speculație, Agenda Pompierului a solicitat oficial Ministerului Afacerilor Interne, în baza Legii nr. ⁵⁴⁴⁄₂₀₀₁, să răspundă următoarelor întrebări:

1. La ce dată și la ce oră a ajuns respectiva postare în atenția DSU, cine a identificat-o și pe ce circuit a fost transmisă până la persoana care a decis reacția Departamentului?
2. Ce informații concrete despre intervenția de la Arad deținea DSU în momentul publicării comentariului prin care anunța că „a dispus măsuri” către IGSU și la ce oră au fost obținute aceste informații?
3. Ce măsuri concrete a dispus DSU către IGSU, la ce dată și oră, cine le-a dispus și prin ce document? Vă rugăm să indicați și temeiul legal în baza căruia au fost dispuse.
4. Cine a decis intervenția publică a DSU la postarea persoanei fizice și cine a aprobat textul publicat de pe contul oficial al Departamentului?
5. În fișa postului cărei persoane din cadrul DSU este prevăzută atribuția de a decide și/sau aproba asemenea intervenții publice privind activitatea unei structuri militare coordonate, înainte de finalizarea verificărilor asupra situației de fapt? Vă rugăm să indicați concret funcția și atribuția prevăzută în fișa postului.
6. Care dintre afirmațiile formulate de persoana fizică în postarea referitoare la intervenția pompierilor din Arad au fost confirmate în urma verificărilor și care au fost infirmate? Ce nereguli concrete au fost constatate?
7. Care este concluzia verificărilor dispuse în acest caz? Având în vedere că intervenția a vizat un incendiu de vegetație uscată, fără victime și fără pagube materiale, vă rugăm să precizați ce consecințe au fost identificate ca urmare a modului de desfășurare a intervenției și ce cercetări prealabile, cercetări disciplinare sau alte măsuri au fost dispuse față de personalul ISU Arad.

Acestea nu sunt speculații. Sunt întrebări precise, adresate oficial Ministerului Afacerilor Interne, la care așteptăm răspunsuri la fel de precise. Iar când le vom primi, le vom publica integral. Și atunci vom putea pune punct. Până atunci, „Atât” este doar punctul pus de DSU propriului răspuns, nu întrebărilor noastre.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.