De la boacăne la gura sobei la salvări pe mare…

Umblă vorba prin târg că visul de mărire al unui sultan prinde contur în vreme ce amărâții de pompieri dorm răpuși de neputință sau sufocați de comandanți parveniți ahtiați după grade și măriri vremelnice care îi vor consacra la lada de gunoi a istoriei armei.

Cică sultanul în discuție, frustrat de mic de jucărioare, când se făcu mare nu se mai sătura să cumpere mașinuțe, avioane, elicoptere, motociclete. Și cu fiecare vis împlinit nevoia lui de a cuceri și a subjuga devenea mai puternică. Nu, nu vorbim de Baiazid sau de alții puși la punct de românași viteji. Povestim și noi, așa, ca la gura sobei… (nu degeaba sunt 37 de grade afară).

Cică visul sultanului a fost să se extindă și pe mare, și sub valuri și pe cuprinsul cerului albastru. Să-l facă roșu, dacă s-ar putea. A tras sfori, a ademenit ofițeri pe care i-a transformat în slugi jalnice și pas cu pas, și-a împlinit visul. Numai că atunci când ești înconjurat de yesmeni și orbit de orgoliu e tare greu să mai discerni albul de negru.

Cum spuneam, umblă vorba prin târg că în calea visului de mărire stătea lipsa unui cadru legal pentru achiziționarea de nave maritime. Așa că sultanul nostru, mai ceva ca un “distrugător” a înlăturat obstacolele cu ajutorul politrucilor flămânzi și fără coloana vertebrală. Dintr-o dată țărișoara s-a trezit fără agenție de salvare pe mare. Desigur, nu se pierde nimic, totul se conservă. Și structura cu pricina a fost pusă rapid în cârca IGSU că tot sunt pompierii salvatori universali. Până să facă aceștia cursuri de marinar, sultanul avu nevoie de slugi credincioase pe care să le înglobeze cu instituție cu tot, în imperiul de peste 200 de capete de șefi și șefișori pe care și l-a clădit. Zis și făcut.

Toate bune numai că, gura lumii slobodă, nu tace și nu uită. Cică într-o toamnă/iarnă friguroasă, așa, ca la malul mării, pompierii se încălzeau la gura sobei. Se întâmpla cândva prin 2007. Un viteaz pompier mare cuantificator al muncii altora a scăpat cam multă benzină în sobă de ciudă că focul se încăpățâna să nu ardă, ba, a reușit performanța de s-a mai și stropit. Focul nu știa că el va ajunge om mare în imperiul sultanului așa că a cam dat buzna din sobă și a “halit” rapid dosar după dosar… cărți de muncă și altele asemenea scripte de resurse umane. Viteazul s-a speriat și a avut noroc cu niște pălmași care au potolit vâlvătaia obraznică. Alți colegi de rușine s-au grăbit să tragă cortina peste nefericitul eveniment. Că, deh… Și, ca să nu fie paguba prea mare, omul nostru nu și-a pus colegii rămași fără cărți de muncă pe drumuri ci, umblă vorba, că ar fi adunat toate anunțurile și le-ar fi trimis, după lege, la Monitorul Oficial. Așa zic gurile rele. Iar Monitorul de la vremea aceea ar putea confirma.

Anii au trecut și viteazul nostru s-a trezit înrolat căpetenie a mărilor în armata sultanului. Cică îi va coordona pe salvatori când vor salva oameni pe mare sau vapoare arzând sau alte grozăvii. Sperăm să lase benzina acasă și să dozeze cu precauție și apa ca să nu îl învingă până și pe Hercules. Sic! Cu asemenea valori la timonă, navele sultanului sunt în siguranță. Mai ales dacă au timonă dublă.

Acest material este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu personaje sau situații reale este pur întâmplătoare. Doar nu își imaginează cineva că pompierii aprind focul cu benzină, nu-i așa?

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.