“Omul pompier are şi temeri, are şi sentimente. El poate fi pus oricând în situaţii în care va trebui să ia decizii radicale, care pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte, situaţii în care trebuie să aleagă între raţiune şi sentimente.” - interviu cu inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Colonel dr.Nicolae Cornea
A preluat comanda Pompierilor Români într-un moment extrem de dificil din punct de vedere mediatic și intrând direct în viforul unei ierni grele și pline de situații de urgență greu de gestionat, dar cărora le-a făcut față cu succes, dovedind o dată în plus curaj și devotament față de Armă, față de semeni. Caracterizat de modestia oamenilor care lasă faptele sa vorbească despre ei și cu un program extrem de încărcat, noul inspector general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, col. dr Nicolae Cornea, a acceptat, în preajma zilei de 13 Septembrie, să acorde un interviu Revistei Agenda Pompierului.
“Actuala împuternicire - o provocare pe care sunt decis să o continui alături de colectivul din care fac parte!”
- Vă regăsim la cârma pompierilor români, comandant - militar de carieră, pompier 100%. Cum ați ajuns pe frontul incandescent?
- Trebuie să recunosc faptul că, spre finalul liceului, nici nu voiam să concep că aş putea urma o carieră militară. Aveam alte planuri, doream să devin inginer. Stagiul militar însă mi-a schimbat radical cursul vieţii. Am fost încorporat la Grupul de Pompieri al Judeţului Timiş şi repartizat la Compania 1 Pompieri Timişoara. Cu fiecare intervenţie la care participam, îndrăgeam tot mai mult această meserie, pe care o asemănam cu cea a medicilor, dar care avea ceva în plus - salvam şi bunuri materiale şi alte valori importante. Şi acum îmi aduc aminte cu emoţie satisfacţia pe care am avut-o prima dată, când oamenii pe care i-am ajutat, ne-au mulţumit pentru modul în care ne-am făcut treaba. Aşa că atunci m-am decis să devin ofiţer de pompieri.
Am absolvit Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Arma Pompieri, ca şef al promoţiei 1993, după care am fost repartizat la o subunitate de pompieri din Capitală. În 1994 am fost promovat la Comandamentul Trupelor de Pompieri, de unde, în 1995, mi s-a aprobat mutarea, la cerere, în cadrul Grupului de Pompieri al Judeţului Vâlcea, mutare pe care care am solicitat-o pentru a-mi reîntregi familia. Aici, în anul 1996 am fost numit şef de stat major, iar în 2004 am promovat examenul şi am fost numit comandantul Grupului de Pompieri. După unificarea pompierilor cu protecţia civilă, de la sfârşitul anului 2004, am îndeplinit funcţia de prim-adjunct al inspectorului şef la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „General Magheru” al Judeţului Vâlcea, până pe 23 ianuarie 2014, când am fost împuternicit la comanda Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Mărturisesc că am avut un parcurs profesional preponderent ascendent, actuala împuternicire reprezentând pentru mine o mare provocare, pe care sunt decis să o continui alături de colectivul din care fac parte.
“Meseria de pompier - o pasiune care te recompensează cu recunoştinţa semenilor cărora le întinzi o mână de ajutor”
- Profesia pe care vi-ați ales-o este una grea și riscantă. Pompierii sunt oamenii care știu când pleacă la serviciu dar nu știu când, cum sau chiar dacă se mai întorc. Cum se rezistă într-o astfel de meserie?
Ca să rezişti în această meserie, grea şi periculoasă în sectorul operativ, trebuie să i te dedici întru totul şi să o priveşti ca pe o pasiune, nu ca un loc de muncă. Pentru mine a fost şi va rămâne întotdeauna o pasiune, care te recompensează cu recunoştinţa semenilor cărora le întinzi o mână de ajutor atunci când au nevoie. Nu poate fi ceva mai de preţ, profesional vorbind, decât admiraţia oamenilor şi acel „mulţumesc” pe care ţi-l spun din suflet.
- Cum este comandantul pompierilor români, dincolo de frontul incandescent?
- Am 46 de ani şi m-am născut în Călimăneşti, Judeţul Vâlcea. Sunt căsătorit din anul 1990 şi am un băiat actualmente student la Universitatea Politehnica Bucureşti. Îmi îndrăgesc tare mult familia, care m-a înţeles şi m-a sprijinit întotdeauna, chiar dacă uneori profesia îşi înclina favorabil balanţa priorităţilor. Este foarte important să beneficiezi de înţelegerea familiei şi să menţii un echilibru armonios între viaţa de familie şi carieră.
“Este frustrant să auzi expresii de genul „pompierii şi angajaţii SMURD”, „pompierii şi scafandrii”, „pompierii şi pirotehniştii” sau „pompierii şi cei de la descarcerare”, când tu ştii că sunt unii şi aceiaşi…”
- Pompierul “clasic” era omul care lupta cu focul. În ultimii ani, însă, acesta are noi și noi atribuțiuni de la stingerea focului, până la acordarea de prim-ajutor calificat, descarcerare sau salvare de la înălțime etc.. Aceste ipostaze determină greșit opinia publică să separe pompierii pe mai multe categorii: pompieri, smurd, scafandri etc….
- Chiar şi în zilele de azi, de cele mai multe ori pompierul este asociat cu focul. Cu timpul însă, pe profilul pompierului s-au grefat multe alte misiuni pe care trebuie să le îndeplinească pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de o multitudine de riscuri, astfel încât, de ceva vreme, putem spune fără echivoc că pompierul şi-a dobândit renumele de „salvator universal”. Este frustrant să auzi expresii de genul „pompierii şi angajaţii SMURD”, „pompierii şi scafandrii”, „pompierii şi pirotehniştii” sau „pompierii şi cei de la descarcerare”, când tu ştii că sunt unii şi aceiaşi…
“Omul pompier are şi temeri, are şi sentimente. El poate fi pus oricând în situaţii în care va trebui să ia decizii radicale, care pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte, situaţii în care trebuie să aleagă între raţiune şi sentimente.”
- Se spune, mai în glumă mai în serios că toți oamenii au fost creați la fel. Dintre aceștia, o parte au devenit pompieri. Ce calități trebuie să aibă un pompier adevărat?
- Pompierul este în primul rând un „OM”, un om care trebuie să fie pregătit în mai multe specialităţi, care trebuie să cunoască toate secretele meseriei, pentru a-şi îndeplini cu eficienţă misiunile. Pompierul trebuie să deţină totodată calităţi personale deosebite, cum ar fi responsabilitatea, curajul, devotamentul, spiritul de sacrificiu, dăruirea faţă de semeni. Omul pompier are şi temeri, are şi sentimente. El poate fi pus oricând în situaţii în care va trebui să ia decizii radicale, care pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte, situaţii în care trebuie să aleagă între raţiune şi sentimente. Manualele şi procedurile specifice nu vor putea cuprinde niciodată toate particularităţile prin care poate trece starea pompierului într-o situaţie limită. De aceea, pompierul trebuie să fie stăpân pe sine, să dovedească tărie de caracter şi să-şi asume conştient riscurile la care se supune pe sine sau la care îi supune pe alţii.
“Un comandant trebuie să ştie din propria experienţă prin ce poate trece pompierul pe care îl trimite în foc sau în alte medii ostile vieţii”
- Ați parcurs cu succes toate etapele carierei de pompier militar, ați participat la nenumărate intervenții… Ați întâlnit vreo situație de urgență care să vă “pună pe gânduri”?
- În cariera personală au fost mai multe evenimente la care am participat sau pe care le-am condus şi care „m-au pus pe gânduri”. Mi-a rămas totuşi în minte o intervenţie la care a trebuit să recurg la exemplul personal pentru a duce la bun sfârşit misiunea. Era în vara anului 1995 când, într-o localitate vâlceană, a fost solicitată intervenţia pompierilor militari pentru scoaterea a două persoane căzute într-o fântână adâncă. Pe niciunul dintre militarii în termen cu care am ajuns la locul evenimentului, nu am reuşit să-l conving să coboare în fântână. Trebuia să rezolvăm situaţia, cu atât mai mult cu cât mulţimea adunată aştepta acest lucru de la noi. Aşa că am decis să cobor şi am reuşit să scot una din persoane. Este incredibil ca, la peste 20 metri adâncime, să vezi viaţa deasupra ta la dimensiunea unei monezi de 10 bani! Văzând că am ieşit teafăr, m-a urmat un caporal destoinic, care a scos cea de-a doua persoană. Atunci am realizat cu adevărat diferenţa dintre a comanda „din afară” şi de a acţiona nemijlocit în miezul situaţiei de urgenţă. Atunci am realizat că un comandant trebuie să ştie din propria experienţă prin ce poate trece pompierul pe care îl trimite în foc sau în alte medii ostile vieţii şi cât de multă grijă trebuie să aibă de acesta.
O realizare remarcabilă: acreditarea INSARAG a echipei de căutare – salvare RO-USAR din cadrul Unităţii Speciale de Intervenţie în Situaţii de Urgenţă Ciolpani
- Sunteți deja de aproape 8 luni la conducerea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Ce ne puteți spune despre realizările pe care le-ați înregistrat alături de echipa Dumneavoastră în această perioadă?
- La Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, odată cu împuternicirea în funcţia de inspector general, am descoperit o cu totul altă dimensiune profesională faţă de cea anterioară. Aşa cum spuneau şi alţi predecesori ai mei, de la Bucureşti „lucrurile se văd altfel”. Am preluat comanda IGSU într-un moment de transformări menite să eficientizeze Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă (SNMSU). Iar primele opt luni ale anului 2014, caracterizate de valuri succesive de fenomene meteo periculoase, au oferit suficiente prilejuri de a testa „la cald” noua configuraţie a sistemului, în care IGSU şi unităţile subordonate s-au dovedit a fi principali actori în gestionarea situaţiilor de urgenţă produse, astfel încât pierderile de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale au fost limitate la maximum posibil.
IGSU a participat activ la elaborarea cadrului normativ subsecvent OUG nr. 1⁄2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea OUG nr. 21⁄2004 privind SNMSU. Astfel, au fost perfecţionate mecanismele de cooperare inter-instituţională, pentru consolidarea managementului integrat în vederea gestionării mult mai eficiente a situaţiilor de urgenţă.
Au fost conturate principalele obiective şi direcţii de acţiune pentru perioada următoare, cu accent pe proiectele finanţate din fonduri externe nerambursabile pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020, în special cele ce vizează îmbunătăţirea dotării cu tehnică şi echipamente specifice de intervenţie, precum şi perfecţionarea pregătirii personalului propriu.
O realizare remarcabilă a acestei perioade o constituie acreditarea INSARAG a echipei de căutare – salvare RO-USAR din cadrul Unităţii Speciale de Intervenţie în Situaţii de Urgenţă Ciolpani, certificând astfel capacitatea României de furnizor de asistenţă internaţională în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă.
Dotarea cu tehnică performantă a fost și este în continuare o prioritate instituțională. Ea este reclamată atât de creșterea frecvenței de manifestare a tipurilor de risc gestionate, cât și de necesitatea asigurării dimensionării și distribuției subunităților operative în concordanță cu riscurile care trebuie acoperite.
Procesul de înzestrare cu autospeciale şi echipamente specifice, continuă!
- Cu toate că s-au achiziționat și autospeciale noi, tehnica de luptă din multe subunități din țară rămâne în mare parte învechită. Cum se prezintă dotarea pompierilor la nivel național în acest moment și, mai ales, ce șanse sunt ca aceasta să fie semnificativ îmbunătățită?
- Argumentul forte pe care putem fundamenta nevoia continuă de îmbunătățire a dotării îl reprezintă creșterea de peste 10 ori a numărului de intervenții înregistrată în ultimul deceniu la nivel național (de la o valoare puțin sub 30.000 în 2003, la peste 310.000 intervenții în anul 2013) și, mai ales faptul că, în prezent, cu toate eforturile întreprinse, peste 50% din totalul tehnicii de intervenție la incendii are o vechime de peste 20 de ani.
Programul Operaţional Regional 2007 – 2013 a adus un aport substanţial pe linia îmbunătăţirii dotării cu tehnică şi echipamente specifice de intervenţie a inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă. Pe de o parte, noile autospeciale achiziţionate au contribuit considerabil la îmbunătăţirea indicatorilor de performanţă asociaţi intervenţiei operative (timp de răspuns, eficienţă), iar pe de altă parte au permis îmbunătăţirea dotării serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă de la localităţi, prin transferul fără plată a autospecialelor disponibilizate de la serviciile profesioniste (ISU).
Totodată, din dispoziţia viceprim-ministrului pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne, domnul Gabriel Oprea, a fost demarată şi se află în fază finală procedura de achiziţionare de autoturisme cu dotări speciale pentru toate unităţile MAI, ceea ce va permite reducerea deficitului de astfel de mijloace la nivelul unităţilor subordonate IGSU.
Pentru perioada 2014 – 2020, IGSU a iniţiat demersurile necesare pentru continuarea procesului de înzestrare cu autospeciale şi echipamente specifice, în cadrul Programului Operaţional Infrastructură Mare (POIM), urmărindu-se reducerea deficitelor, înnoirea parcului de tehnică, dar şi o uniformizare a dotării la nivel naţional.
“Sunt mândru că fac parte din acest minunat şi mare colectiv al pompierilor!”
- Se apropie 13 Septembrie - Ziua Armei… Cu ce gânduri îi întâmpinați pe camarazii Dumneavoastră la acest ceas de sărbătoare?
- Sunt mândru că fac parte din acest minunat şi mare colectiv al pompierilor. La fel trebuie să fie oricare dintre cei care poartă pe uniformă însemnele distinctive ale IGSU. Cu toţii suntem conştienţi de greutăţile inerente ce survin inevitabil în evoluţia instituţională, dar trebuie să stea în puterea noastră, a tuturor, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a contribui continuu la creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor şi comunităţilor în general.
Să fim mereu o echipă. Să fim apoi o familie. Numai împreună putem reuşi!
Tuturor pompierilor din România le urez la ceas aniversar multă sănătate, putere de muncă, reuşită în misiunile specifice. LA MULŢI ANI!
Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.