O viaţă dedicată salvării altor vieţi

În acea seară, când a auzit telefonul, primul gând al Laurei a fost că a avut loc un accident grav și că va fi chemată la unitate. A răspuns fără să se uite cine sună, începând deja să se pregătească să plece.

‐ Bună seara! Mă scuzați că vă deranjez la ora asta, dar aș vrea să știu ce pot face pentru dumneavoastră?
‐ Bună seara! Cum adică ce puteți să faceți pentru mine?…
‐ Dumneavoastră mi-ați salvat astăzi bunicul. El mi-a dat numărul de telefon, știu că l-ați sunat la spital să vedeți cum se simte. Vă mulțumim din suflet și vă rog să-mi spuneți dacă aveți nevoie de ceva.
‐ Singurul lucru de care am nevoie e să știu că se va face bine. Chiar vă rog să-mi dați de știre când se externează. Copiii mei au auzit de întâmplare și ar vrea să-l cunoască.

În urmă cu câteva ore, Laura se întorcea acasă după o tură obositoare. Lângă scara blocului în care locuiește a observat agitație.

‐ Este aici un bătrân tăiat la gât!, a strigat cineva.

Fără să stea pe gânduri, Laura i-a sărit în ajutor victimei. A reușit să-i oprească hemoragia puternică și să-l stabilizeze. Bătrânul, un pensionar de 83 de ani, era tăiat la gât și în partea de sus a toracelui de un tâlhar care-l urmărise să-i fure pensia. Țipetele disperate de ajutor i-au alertat pe vecini.

Echipajul SMURD ajuns la locul intervenției și-a recunoscut colega.

‐ Ce faci, Laura? Tu nu ai fost în tură azi-noapte?
‐ Ba da! Dar se pare că tura mea încă nu s-a terminat! I-am oprit sângerarea. Are două plăgi înjunghiate la gât și torace și a pierdut ceva sânge.
‐ Imediat îl ducem la spital. Am anunțat deja că venim.

După câteva săptămâni, Laura împreună cu cei doi copii ai săi s-au întâlnit cu bătrânul. Acesta s-a aplecat spre ei și i-a îmbrățișat.

‐ Mama voastră mi-a salvat viața. Eu vă pot ține în brațe acum datorită ei. Vă rog mult să mă considerați bunicul vostru, pentru că și ea pentru mine acum e parte din familie.

În seara aia, la culcare, băiețelul a întrebat-o:

‐ Mami, știi cum se uita bunicul la tine? Zici că se uita la Dumnezeu!

De aproape 7 ani Laura lucrează la pompierii brașoveni. În fiecare an trece toate testele cu brio și nu ar concepe să lucreze la un alt departament, deși puțini concep ca o femeie să facă parte din echipajul de descarcerare grea. “Cu cagula și casca pe cap oamenii nici nu-și dau seama că sunt femeie. Abia când le scot mă văd. Nu de puține ori am auzit: ”Ia uite, mă, aștia au o femeie la descarcerare” sau “Ia uite, ce codițe blonde are pompierul acela!”. Cu toate astea, eu nu mă văd în altă parte, știți de ce? Pentru că atunci când suntem chemați noi, sigur nu este o alarmă falsă și e clar că cineva se zbate între viață și moarte. Eu asta vreau să fac… să ajut!”

Cu respect tuturor celor care își dedică viața pentru a salva vieți!

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.