Respect, Sergent major Pricop Marian!

“Este nevoie de curaj să devii cine ești cu adevărat.”

Este deviza Sergentului major Pricop Marian, subofițer operativ la Secția de Pompieri Huși. Pompierul nu a stat pe gânduri când a văzut gospodăria vecinilor în flăcări și a sărit primul în ajutor. Misiunea lor, salvarea vieților și bunurilor omenești, devine un mod de viață; iar Marian și-a dus misiunea un pas mai departe, fiind alături de semenul lui în timpul liber.

Acesta a declarat că din copilărie i-a apreciat pe cei care iși pun viața în pericol pentru protejarea comunității, iar părinții l-au încurajat și susținut să se pregătească pentru ceea ce își dorește. Interesul în meseria de pompier i s-a trezit de mic, atunci când a participat la câteva incendii din satul natal: „Am auzit sirenele și apoi am văzut pompierii cum îi protejau pe oameni de pericol. Acela a fost momentul când mi-am dat seama că asta vreau să fac.”

Sergentul major Pricop Marian a urmat cursurile Școlii de Subofițeri Pompieri și Protectie Civilă “Pavel Zăgănescu” Boldeşti, absolvind cu notă foarte bună. Ca urmare, a putut sa își aleagă între primii militari ai promoției sale, unitatea în care va servi. Din dragoste pentru locurile natale, a ales Secția de Pompieri Huși, subunitate unde se implică și este creativ în toate sarcinile zilnice și misiunile specifice.

Echipa lui Marian îl descrie ca fiind o persoană energică, care îndeplinește ordinele din dorința de a învăța, a se perfecționa și din bucuria de a comunica cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune. Dealtfel, tot echipa este cea care l-a ajutat să ducă la capăt misiunile de stingere, descarcerare și de prim-ajutor în care a fost implicat în cei doi ani de când lucrează la Secția Huși.

Una dintre cele mai grele misiuni i s-a părut incendiul de la o gospodărie în care ardeau mai multe anexe, fumul puternic amenințând distrugerea casei. Pe timpul acestei intervenții solicitante a înțeles valoarea muncii în echipă și a curajului: sunt cele care „transformă o misiune imposibilă într-una îndeplinită.”

Peste cinci ani, Marian spune că se vede tot pompier, pentru că i se potrivește mănușă cu firea sa: „Îmi place să ajung primul la locul intervenției; lucrez bine sub presiune. Pe viitor, aș dori să devin comandantul propriului echipaj, postură în care să dovedesc lucrurile învățate, ajutându-i pe ceilalți. Sunt însă și intervenții care mă întristează, cum a fost scoaterea unei persoane din fântână, în seara de Înviere. Atunci devin recunoscător pentru familia mea și apreciez viața la adevărata ei valoare.”

De acest entuziasm spune că l-a molipsit și pe fratele mai mic, căruia i-a povestit așa de multe lucruri, că acesta a declarat că vrea să devină tot pompier. Vecinul a cărui gospodărie a fost afectată îi mulțumește pompierului pentru ajutor și colegii la fel, pentru cinstea făcută Armei.

Astfel de momente ne reamintesc și despre importanța încurajării și susținerii celorlați: aprecierea și susținerea primite ne oferă putere, în timp ce prețuirea oferită celuilalt ne oferă curajul faptelor.

Galerie imagini

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.