Prevenirea incendiilor în perioadele secetoase și caniculare

Vineri, 19 Iulie 2013Suceava
Autor: Lt.col. Costică Ghiaţă

Prevenirea incendiilor in perioadele secetoase si caniculare | imaginea 1 Sezonul de vară, caracterizat printr-un proces de încălzire a vremii, poate favoriza creşterea numărului de incendii mai ales în perioadele caniculare sau secetoase, fenomene prognozate şi pentru perioada de vară a anului curent.

Caracteristicile principale ale secetelor în Podişul Sucevei sunt: umiditate scăzută în aer (sub 50%), umezeală insuficientă în sol, ploi rare în timp, dominarea vânturilor uscate ce amplifică fenomenul de evapotranspiraţie, dominarea regimurilor barice anticiclonice uscate ce măresc insolaţia, invazii de mase de aer tropical etc. În plan teritorial secetele se produc mai frecvent în partea extracarpatică a judeţului. Secetele influenţează în primul rând covorul vegetal natural, fiind unele din cele mai agresive fenomene de risc cu urmări asupra condiţiilor de trai ale populaţiei şi mediului.

Durata şi intensitatea secetei, precum şi unele fenomene care premerg seceta sau care o însoţesc îi determină caracterul de calamitate. De exemplu seceta prelungită din anul 2007 a afectat şi regiunea de podiş din sud - estul judeţului.

Seceta hidrologică şi pedologică prelungită din anul 2012 a generat secarea unor cursuri de apă şi diminuarea debitelor majorităţii râurilor şi pâraielor din judeţ. Efectele extreme ale fenomenului s-au manifestat îndeosebi în jumătatea estică a judeţului prin secarea fântânilor şi a altor surse naturale de apă.

Caracterul dezastruos al secetei este influenţat şi de următoarele elemente:

  • durata - de la câteva luni la câţiva ani consecutivi;
  • deficit important de apă din perioada precedentă;
  • asocierea mai multor factori meteorologici (insolaţia, temperatura ridicată, umezeala redusă a aerului, vânturi puternice, absenţa precipitaţiilor;
  • declanşarea secetei în timpul celor mai importante faze de vegetaţie;
  • lipsa irigaţiilor etc.

În perioadele caniculare sau secetoase, consiliile locale din zonele cu risc crescut de incendiu şi, după caz, administratorii operatorilor economici/conducătorii instituţiilor din zonele menţionate trebuie să elaboreze programe speciale de măsuri pentru prevenirea incendiilor specifice.

Măsurile speciale pe timpul secetos cuprind:

  • identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;
  • interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
  • restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;
  • asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră;
  • intensificarea controalelor în zonele cu culturi agricole şi în locuri cu vegetaţie forestieră, mai ales cele frecventate pentru agrement;
  • asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.

Măsurile speciale stabilite sunt aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz, populaţiei.

Pentru a evita producerea de evenimente nedorite din cauza caniculei şi a secetei, este necesară respectarea următoarelor măsuri de prevenire:

  • interzicerea utilizării focului deschis în locuri cu pericol de incendiu, în zonele afectate de uscăciune avansată, precum şi pe timp de vânt;
  • prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de agrement şi în gospodariile populaţiei se face numai în locuri special amenajate, în condiţii şi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau la alte vecinatăţi;
  • interzicerea arderii miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil şi respectiv a arderii vegetaţiei pajiştilor permanente. În condiţiile în care se obţin aprobările cerute de legislaţia în vigoare, arderea miriştilor se face cu respectarea următoarelor măsuri: condiţii meteorologice fără vânt; parcelarea miriştii în suprafeţe de maximum 10 ha, prin fâşii arate; izolarea zonei de ardere faţă de căi de comunicaţie, construcţii, culturi agricole vecine, instalaţii, fond forestier, prin executarea de fâşii arate, desfăşurarea arderii numai pe timp de zi; asigurarea până la finalizarea arderii a personalului de supraveghere şi stingere a eventualelor incendii, asigurarea pentru suprafeţe de ardere mai mici de 5 ha a substanţelor şi mijloacelor de stingere necesare; asigurarea, în cazul suprafeţelor de ardere mai mari de 5 ha, a unui plug, a unei cisterne cu apă, a mijloacelor de tractare şi a personalului de deservire.

Temperaturile ridicate determină foarte multe persoane să caute confortul zonelor de agrement din zona împădurită a judeţului. Acest aflux de turişti accentuează riscul de incendiu datorat focului deschis. Focul deschis se poate folosi numai în vetrele special amenajate şi la o distanta de minimum 100 m de marginea (liziera) pădurii. De asemenea se impune obligativitatea curăţării vegetatiei din jurul vetrei iar focul va fi supravegheat în permanenţă pentru evitarea propagării acestuia la vegetaţia din jur. Copiii vor fi supravegheaţi, pentru a nu transporta jar sau alte materiale aprinse în afara vetrei de foc. La plecare, focul va fi stins prin stropirea jarului cu apa până la răcirea totală a acestuia, lucru absolut necesar din cauza posibilităţii de reaprindere la orice adiere de vânt.

De asemenea trebuie manifestată o grijă deosebită la fumat (mai ales la aruncarea resturilor de ţigări şi chibrituri), la executarea lucrărilor de sudură şi la desfăşurarea oricăror activităţi ce pot produce aprinderea diverselor materiale. Se impune respectarea cu stricteţe a regulilor privind manipularea, transportul şi depozitarea materialelor şi substanţelor cu risc ridicat de incendiu sau explozie. De exemplu, recipientele cu gaze lichefiate (GPL, oxigen etc.) trebuie adăpostite de influenţă directă a razelor solare sau stropite periodic cu jeturi de apă pentru răcire. La depozitarea unor materiale (furaje, cărbune, rumeguş, bumbac etc.) trebuie avut în vedere şi faptul că acestea, în condiţii specifice de temperatură şi umiditate, se pot autoaprinde.

Nu în ultimul rând, menţionăm că instalaţiile de paratrăsnet trebuie verificate de către personal autorizat, ştiut fiind faptul că, după o perioadă cu temperaturi ridicate, precipitaţiile sunt însoţite în mod frecvent de descărcări electrice atmosferice.