IN MEMORIAM: Colonel (r) Zamfir Gheorghe - primul comandant al pompierilor militari gorjeni

Duminică, 22 Decembrie 2013Gorj
Autor: Col.(r) Sorescu Marin

IN MEMORIAM  Colonel  r  Zamfir Gheorghe   primul comandant al pompierilor militari gorjeni | imaginea 1 Joi, 19 decembrie 2013, a încetat din viaţă la vârsta de 80 de ani, fostul nostru coleg, colonelul (în rezervă) Gheorghe ZAMFIR, comandant, timp de 21 de ani al Grupului de Pompieri Gorj. A văzut lumina zilei pe 19.05.1933 în Tg-Jiu, judeţul Gorj, într-o familie de oameni gospodari, în mijlocul căreia a fost înconjurat cu multă dragoste şi de la care a primit o bună educaţie, moştenind nu numai cinstea şi omenia, dar şi respectul pentru muncă.

După terminarea şcolii elementare şi a liceului, se înscrie în anul 1952 la Şcoala Militară de ofiţeri M.A.I. – Oradea, Arma Pompieri, iar în anul 1954 este avansat la gradul de Locotenent. În calitate de ofiţer activ s-a remarcat prin pregătire, seriozitate şi simţ de răspundere, străduindu-se în permanenţă să fie la înălţimea încrederii ce i s-a acordat în funcţiile pe care le-a îndeplinit în Compania de Pompieri Drăgăşani, apoi ca şef al pregătirii de luptă în Grupul de pompieri Piteşti în perioada 1956-1968. În urma rezultatelor Foarte Bune obţinute, este promovat Comandant al Grupului de Pompieri Gorj în 1968 îndeplinind această funcţie 21 de ani până în anul 1989 când se pensionează.

Pentru munca depusă a fost decorat cu ordine şi medalii de eşaloanele superioare. În viaţa de familie a fost un soţ iubitor, un tată şi bunic grijuliu şi responsabil, asigurând în permanenţă o atmosferă caldă şi liniştită în familie împreună cu soţia sa Elena şi cei doi copii Laurenţiu şi Mihai. S-a bucurat de deplina satisfacţie a unei căsnicii model, iar în viaţa întregii familii cel mai dureros moment a fost acela al pierderii soţiei sale în vara anului 2013.

Şi-a făcut cu cinste, pricepere şi devotament datoria ca militar şi a manifestat grijă faţă de subordonaţi. Absolvent al Facultăţii de Drept, ofiţer cu o înaltă ţinută morală, omenos, respectuos, răbdător şi cu mult tact în relaţiile cu cei din jur, făcându-se iubit şi stimat de toţi cei care l-au cunoscut. Pentru mine şi pentru ceilalţi colegi, trecerea la cele veşnice a col.(r) ZAMFIR GHEORGHE este o mare pierdere. Nu se pot uita calităţile sale ca ofiţer şi nici calităţile umane, apropierea de oameni, calmul cu care rezolva problemele apărute şi spiritul de solidaritate faţă de cei cu care a lucrat. Era un om prietenos, prietenia fiind una dintre valorile de mare preţ ale umanităţii, care face ca oamenii să devină apţi în „maratonul vieţii”.

Dotat cu o sensibilitate deosebită şi o atenţie remarcabilă faţă de semeni, folosea cu delicateţe şi fineţe cuvinte ce puteau vindeca rana deschisă a lumii. Puterea de muncă, pregătirea profesională şi nu în ultimul rând diplomaţia sa proverbială a contribuit la mersul spre mai bine al instituţiei pe care a condus-o, a slujit-o cu credinţă creând un climat senin, prielnic desfăşurării muncii. Cu profund respect aducem omagiul nostru celui ce a fost col.(r) ZAMFIR GHEORGHE şi adresăm familiilor îndurerate ale copiilor săi SINCERE CONDOLEANŢE.

SĂ-I FIE ŢĂRÂNA UŞOARĂ ŞI AMINTIREA VEŞNICĂ! DUMNEZEU SĂ-L IERTE!

Dumnezeu să-l odihnească!