Unde a fost inspectorul general Ovidiu Vasilică și șeful DSU Raed Arafat în timp ce POMPIERUL s-a stins în chinuri sub ochii înlăcrimați ai colegilor săi?

Încă un camarad a plecat dintre noi. Încă o viață jertfită slujind patria care îi va fi recunoscătoare. Cândva. Post-mortem. Un destin frânt brutal. În apogeul vieții. Când încă mai speri și crezi cu tărie în forțele tale. În capacitatea ta de a salva și a te salva, de a renaște. Apoi, moartea crudă. Apăsătoare ca o placă de beton. Care curmă tot și nu mai lasă loc nici măcar de rămas bun…

Un scenariu înfiorător. Camarazii cu ochii în lacrimi, disperați să-și salveze colegul. Luptându-se cu flăcări violente și fum gros, încercând să ajungă cumva la el… Măcar să îi ferească trupul de văpaia blestemată. Nu doresc nimănui să treacă prin momentele înfiorătoare prin care au trecut colegii LUI. Conteaza prea puțin numele. Pentru ca acel coleg căzut azi în misiune, putea fi ORICARE din pompierii români.

Inspectorul general nu a fost prezent la locul intervenției

Intervenția în care s-a stins POMPIERUL a fost una de amploare. De lungă durată, dificilă, a implicat o desfășurare de forțe impresionantă 100-150 de pompieri. În plus, s-a soldat cu pierderea unei vieți omenești.

Conform OMAI nr. 1134 din 13 ianuarie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste, “ART. 46 (1) Conducerea acţiunilor de intervenţie, pe urgenţe, se asigură astfel: a) urgenţa I - de şeful gărzii de intervenţie al subunităţii în al cărei raion de intervenţie s-a produs situaţia de urgenţă; b) urgenţa a II-a - de comandantul grupului de intervenţie sau de inspectorul-şef, pentru inspectoratele unde nu funcţionează grupuri de intervenţie; c) urgenţa a III-a - de inspectorul-şef în a cărui rază de competenţă s-a produs evenimentul; d) urgenţa a IV-a - de inspectorul general al Inspectoratului General.”

Ne simțim îndreptățiți a întreba UNDE S-A AFLAT INSPECTORUL GENERAL AL IGSU ÎN ACEASTĂ DIMINEAȚĂ? Ce misiune a putut fi mai importantă decât a se afla la fața locului atunci când subordonații săi fac față cu greu unei situații dificile? Ce poate fi mai important decât VIAȚA UNUI OM, Dommnule inspector general al POMPIERILOR români?

Făcând abstracție de prevederile legislative în vigoare referitoare la conducerea unei intervenții la o situație de urgență, OMENIA, COMPASIUNEA, RESPECTUL, oare nu vă obligau să fiți la fața locului? A murit un pompier. De câteva luni purtați uniforma acestei Arme fără a avea specializarea militară necesară. Gestul de azi arată că purtați acea uniformă fără a simți nimic. Pentru că pompierii sunt înainte de toate CAMARAZI.

Raed Arafat - șeful DSU nu a fost prezent la locul intervenției

Nici șeful DSU nu s-a deplasat la fața locului. Dr. Raed Arafat, un om pe care l-am respectat și în care am crezut. Un om capabil să meargă până la Chișinău pentru prăbușirea unui elicopter SMURD, nu face 15 km din București până la Jilava pentru un POMPIER căzut la datorie?

Din informațiile noastre, Raed Arafat se afla într-o ședință cu conducerea IGSU. Și ce era atât de important, domnule secretar de stat? Ce ședință nu suferă amânare când e vorba de o situație de urgență în care își pierde viața UN OM? Ce motiv ați putut avea atât Dumneavoastră cât și inspectorul general să nu fiți la fața locului? Sau ați considerat că nu e suficient de gravă situația de urgență în discuție? Ați considerat că e suficient să colectați date pe care să le furnizați massmediei fără a vă mai deplasa la fața locului?

Domnule Arafat, din București până la Jilava sunt cam 15 km. Până la Chișinău 460 km. La Jilava cu semnale acustice pornite, ajungeați în maxim 15 minute. A fost chiar atât de imposibil?

Am refuzat să dau curs acelor păreri conform cărora “pentru Raed Arafat contează doar SMURD-ul”. Evenimentele din ultimele 48 de ore vorbesc singure. Să nu uitați un lucru, domnule Arafat, fără POMPIERI, SMURD ar fi rămas doar un vis neîmplinit.

Sublocotenent post-mortem

Camaradul nostru a fost avansat, grabnic, post mortem, la gradul de sublocotenent prin ordin al ministrului afacerilor interne, Petre Tobă. Conform MAI, cu acest prilej ministrul Tobă a afirmat: “Este, din păcate, încă un exemplu de cât de periculoasă este meseria de pompier, polițist sau jandarm. Este un pericol pe care colegii mei și-l asumă în fiecare zi”.

Domnule ministru, dacă tot puteți compara cele trei meserii între ele, cea de pompier cu cea de jandarm și cea de polițist, încercați măcar statistic să vedeți câți pompieri au pierit în ultimii 10 ani ÎN MISIUNE și câți jandarmi.

Cât despre binemeritatul grad, ne-am obișnuit ca în România un pompier să ajungă erou abia după moarte…

Câți pompieri mai trebuie să moară pentru ca cineva să le asigure sănătatea sau viața?

Și dacă tot vorbim de recompense post-mortem, asigurările de viață, asigurările de sănătate, când le rezolvați, Domnule ministru?

Moartea unui pompier scoate, inevitabil, la suprafață alte adevăruri dureroase. Deși li se cere să fie zilnic pregătiți să se sacrifice și chiar să moară pentru îndeplinirea misiunilor ce le sunt încredințate, pompierii români nu au asigurare de viață. Și asta în condițiile în care în fiecare secundă în care intră în luptă pentru a mai salva o viață, de fapt, pompierii și-o riscă pe a lor. E drept că nicio sumă de bani nu-i va putea înlocui vreodată în sufletele familiilor. Și totuși, la ceas de grea încercare, o asigurare de viață, ar putea fi de un real ajutor pentru familiile salvatorilor. Cu toate acestea pompierii din România, nu sunt asigurați.

În România, familia unui pompier căzut în misiune primește câteva salarii compensatorii, eventual bani strânși din mila și din puținul colegilor de serviciu. În străinătate, pompierii beneficiază de pachete serioase de asigurări de viață și sănătate, oferta societăților de asigurare cuprinzând pachete speciale pentru pompieri.

Problema lipsei asigurărilor de viață a pompierilor români, deși ignorată, este cunoscută de forurile competente. Din nefericire, nicio structură abilitată din țara aceasta nu-și permite “luxul” de a direcționa fonduri spre a-i asigura pe cei de la care toată lumea așteaptă sacrificiul suprem. Puținele fonduri alocate salvatorilor sunt direcționate spre dotarea tehnică - un alt subiect delicat din viața pompierilor români.

Firmele de asigurări oferă pompierilor posibilitatea de a încheia o asigurare de viață DOAR PENTRU TIMPUL PETRECUT ÎN AFARA SERVICIULUI. Așa că, tot ce le rămâne, e avansarea în grad post-mortem…

Dumnezeu să te odihnească în pace, Răzvan Dumitru Luchian! Audacia et devotio!

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.