In memoriam Tăbârcă Nicolae şi Ghiculescu Nicolae Adrian!

Viaţa i-a despărţit din nou pe pompierii ialomiţeni de două suflete deosebite, ale căror inimi băteau în ritmul sirenelor de pompier! Au câştigat în faţa unor grele încercări ale vieţii, au reînvăţat să trăiască cu limitările afecţiunilor medicale, dar soarta le-a dat mai mult şi mai mult, iar virusul ucigaş le-a luat ultima suflare!

Tăbârcă Nicolae, om ce a dat greutate meseriei de pompier cu orice act de-al său, care a pregătit şi instruit generaţii întregi de salvatori, fiind pomenit de toţi descendenţii săi cu drag şi admiraţie, a pierdut lupta la 67 de ani.

De când a învăţat să meargă, curtea unităţii de pompieri din Urziceni i-a devenit teren de joacă şi de învăţare permanentă. Fiu de pompier militar, era “copilul de trupe” al vremurilor. Toată fiinţa sa a gravitat în jurul meseriei de pompier, pe care a şi îmbrăţişat-o în anul 1974, ca tânăr absolvent al unei şcoli militare care i-a oferit statutul de subofiţer al trupelor de pompieri.

De-a lungul carierei a cochetat şi cu funcţia de subofiţer de prevenire a incendiilor, însă cea mai dragă i-a fost intervenţia. Ca şef al gărzii de intervenţie a mânat spre urgia focului generaţii de pompieri, pe care i-a adus întotdeauna teferi de la stingere. Până şi tinerii ofiţeri, proaspăt ieşiţi de pe băncile şcolii, treceau prin instructajul său dibaci. Acum nu contenesc în a-l aminti în povestirile lor.

Nea Nicu a plecat la pensie în anul 2000, dar amprenta sa este încă vie în sufletul celor cu care a lucrat. De aceea, îi aduc un pios ultim omagiu şi se roagă să-i fie bine şi frumos la Ceruri, căci greu i-a fost destul pe pământ.

Mult mai tânărul Ghiculescu Nicolae Adrian a intrat în familia pompierilor urziceneni în anul 2006, la 23 de ani. Şi el a servit Patria cu dăruire, iar colegii îi apreciau în mod deosebit aptitudinile de şofer profesionist. Cu el la “cârma” autospecialei încărcate cu tone de apă nu aveau nicio emoţie, ştiau că vor fi în siguranţă pe orice drum îi va purta.

Din nefericire, el nu s-a putut proteja pe sine de pericolul şoselelor, astfel că, un teribil accident l-a schilodit pe viaţă. A luptat enorm să-şi reia traiul normal, chiar şi cu un handicap grav. Deşi nu a mai putut continua cariera de pompier militar, a rămas alături de colegii săi în inimă şi în rugăciune.

Dar miercuri, 23 decembrie a.c., rugăciunile foştilor colegi s-au înalţat pentru liniştea sufletului său adormit mult prea devreme, după luni de suferinţă şi lovitură după lovitură! Drum lin în lumină, luptătorilor! Condoleanţe familiilor îndurerate!

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.