ALERTĂ LEGISLATIVĂ: O nouă Ordonanță de Urgență riscă să instituie o putere paralelă în stat, sub conducerea lui Arafat

Guvernul României pregătește în tăcere o Ordonanță de Urgență prin care vrea să reorganizeze complet serviciile de urgență din România, fără consultare publică, fără dezbatere parlamentară și în afara oricărui temei constituțional. În spatele unui limbaj tehnic și aparent administrativ, proiectul ascunde o concentrare masivă de putere în mâinile Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) și ale șefului acestuia – prin transformarea DSU într-un actor decident în reglementare, coordonare, inspecție, conducere operativă și strategie națională.

Reorganizarea IGSU sau înscăunarea lui Arafat pe post de comandant absolut?

❗ Ordonanța prevede desființarea inspectoratelor județene pentru situații de urgență și înlocuirea lor cu inspectorate teritoriale, subordonate direct DSU – cu personalitate juridică și bugete proprii, transferul atribuțiilor de strategie, reglementare și comandă în caz de dezastre și conflicte armate direct către DSU, o structură civilă, fără autoritate militară sau constituțională, marginalizarea autorităților locale și prefecturilor din procesul decizional în situații de criză – decizia fiind transferată către inspectorii-șefi teritoriali, numiți de sus, fără control local, controlul logistic, financiar și operațional al protecției civile, evacuării, neutralizării muniției și planurilor de urgență – fără vreo lege organică adoptată în Parlament.

❗ Ce este, în realitate, această Ordonanță? Este o reorganizare mascată a sistemului național de urgență, în care: se instituie o structură paralelă de comandă, cu un lider civil (șeful DSU) în afara controlului democratic; se militarizează indirect o instituție civilă fără temei legal; se ocolește complet Parlamentul și dezbaterea publică; se încalcă autonomia locală, principiul legalității și Constituția.

❗ De ce trebuie oprită ACUM? Pentru că nu avem nicio regionalizare oficială, iar reforma ignoră complet realitatea administrativ-teritorială a țării. Pentru că DSU nu este autoritate militară, nici autoritate publică definită prin lege organică. Pentru că puterea de decizie în cazuri extreme nu poate fi concentrată într-o singură mână, printr-o ordonanță adoptată în spatele ușilor închise. Pentru că este un precedent periculos de capturare a instituțiilor sub acoperirea unei urgențe inventate.

SOLICITĂM PUBLIC:

Oprirea procesului de adoptare a acestei ordonanțe;

Convocarea unei dezbateri parlamentare și implicarea societății civile, a sindicatelor, autorităților locale și specialiștilor;

Sesizarea Avocatului Poporului, pentru a ataca orice formă adoptată a acestei OUG la Curtea Constituțională.

Nu este vorba DOAR despre POMPIERI. Este vorba despre cine va avea puterea absolută în timpul unei crize.Iar astăzi, sub pretextul urgenței, ni se cere să renunțăm la lege, la controlul democratic și la separația puterilor în stat.

Redăm mai jos, punctual, aspecte juridice importante ce apar în această orodonanță.

Neconstituționalitatea emiterii ordonanței de urgență în absența unei situații extraordinare

Potrivit art. 115 alin. (4) din Constituția României, „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația motivării urgenței în cuprinsul acestora”. Ordonanța analizată nu îndeplinește niciuna dintre aceste condiții.Textul preambulului utilizează formule vagi și generale („impact negativ asupra intervențiilor”, „necesitatea unui cadru adecvat”), fără a indica o situație obiectivă, concretă și excepțională care să justifice caracterul urgent al reglementării. În plus, reorganizarea structurală a unor instituții publice centrale, cum este cazul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, implică modificări de ordin instituțional și bugetar, care exced scopului unei OUG și presupun dezbatere parlamentară, conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale.

Mai mult, lipsa publicării proiectului în procedură de transparență decizională contravine prevederilor Legii nr. ⁵²⁄₂₀₀₃ și afectează legalitatea procedurală a inițiativei. Prin urmare, emiterea acestei ordonanțe în forma propusă este neconstituțională, nelegală și abuzivă, iar actul poate face obiectul unui control de constituționalitate a priori, la sesizarea Avocatului Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție.

În plus, întrucât reorganizarea propusă afectează arhitectura instituțională a apărării civile și a intervenției în caz de conflict armat, este necesar, conform art. 119 din Constituție și Legii nr. ⁴¹⁵⁄₂₀₀₂, avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Lipsa acestuia atrage nulitatea actului.

Nelegalitatea reorganizării inspectoratelor județene și extinderea atribuțiilor DSU

Modificările aduse art. 1 și 4 din OG nr. ⁸⁸⁄₂₀₀₁ prevăd desființarea inspectoratelor județene pentru situații de urgență și înlocuirea acestora cu inspectorate teritoriale, aflate în subordinea IGSU și în coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU). Această reorganizare este nelegală și contrară principiilor constituționale, întrucât:

Extinde în mod nejustificat atribuțiile DSU, o structură fără personalitate juridică, atribuind acesteia rol decizional în organizarea și conducerea unor instituții autonome, cu personalitate juridică proprie;

Încalcă principiul descentralizării și subsidiarității, consacrat prin Legea nr. ¹⁹⁵⁄₂₀₀₆ și Carta Europeană a Autonomiei Locale, prin înlocuirea structurilor județene cu unități teritoriale centralizate;

Creează o confuzie juridică gravă între subordonarea administrativă (față de MAI) și coordonarea operativă (de către DSU), generând riscuri de conflict de competență și dublă comandă;

Reorganizarea unei structuri de interes public național nu poate fi făcută prin ordonanță de urgență, ci doar prin lege adoptată de Parlament, conform jurisprudenței Curții Constituționale (Deciziile nr. ¹⁰⁹⁷⁄₂₀₁₀ și nr. ⁵⁵⁸⁄₂₀₂₀).

În concluzie, propunerea încalcă atât cadrul constituțional, cât și normele fundamentale ale dreptului administrativ, fiind susceptibilă de neconstituționalitate și vulnerabilă la controlul CCR.

Reorganizarea inspectoratelor pentru situații de urgență este prematură și nelegală în absența unei reforme administrativ-teritoriale a statului

Prin desființarea inspectoratelor județene și înființarea unor inspectorate teritoriale cu rază de competență extinsă pe mai multe județe, proiectul de ordonanță anticipează o reorganizare administrativă a României care nu este încă legiferată. În prezent, organizarea administrativ-teritorială a țării este stabilită prin Legea nr. ²⁄₁₉₆₈ și Constituție, neexistând niciun act normativ adoptat care să prevadă reorganizarea pe regiuni. Această abordare este ilegală și disproporționată, întrucât:

• încalcă principiul constituțional al legalității administrative, organizând structuri publice în afara cadrului teritorial oficial;
• generează o arhitectură instituțională provizorie, care riscă să devină incompatibilă cu o eventuală reformă ulterioară (ex. trecerea la regiuni administrative de 6–7 județe);
• creează un precedent periculos, în care o autoritate executivă modifică indirect configurația teritorială a statului fără bază legislativă sau consultare publică.

Orice reorganizare a serviciilor publice de urgență trebuie să fie subsecventă reformei administrativ-teritoriale, nu precursoare acesteia. Reconfigurarea IGSU înaintea unei reforme a statului duce la incongruență juridică, ineficiență administrativă și potențială neconstituționalitate, întrucât afectează arhitectura administrativă fără un temei legislativ primar.Dacă, ulterior, România este reorganizată administrativ în 8 regiuni, iar fiecare regiune va include 6–7 județe, noile inspectorate teritoriale definite acum pe 2–3 județe devin inadecvate, costisitoare și conflictuale din punct de vedere juridic.

Reforma ignoră de asemenea obligația constituțională și legală ca orice modificare a delimitării administrativ-teritoriale să fie precedată de lege organică, conform art. 73 alin. (3) lit. q) din Constituție. Actuala organizare a României pe județe, reglementată prin Legea nr. ²⁄₁₉₆₈, nu poate fi eludată indirect printr-o OUG de reorganizare operativă.

Arafat - control total asupra comandanților pompierilor!

Modificările propuse la art. 6 și art. 8 din OG nr. ⁸⁸⁄₂₀₀₁ atribuie Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) roluri esențiale în organizarea, dotarea, conducerea și funcționarea IGSU, astfel:

Structura organizatorică și dotarea serviciilor de urgență se elaborează de IGSU, dar doar cu avizul secretarului de stat, șef al DSU (art. 6 alin. 2);

Regulamentele de organizare și funcționare se aprobă cu avizul conform al șefului DSU (art. 6 alin. 3);

Numirea inspectorului general al IGSU se face la propunerea șefului DSU, cu referatul acestuia (art. 8 alin. 2).

Probleme juridice grave:

1. DSU nu este autoritate administrativă în sensul legii : DSU este o structură internă a MAI, condusă de un secretar de stat, fără personalitate juridică, fără autonomie financiară și fără atribuții executive proprii în raport cu alte structuri ale ministerului.
2. Atribuirea unui rol decizional unui departament subordonat creează o dublă comandă neconstituțională: Acordarea către DSU a competenței de a aviza, controla și propune numirea conducerii IGSU este contrară: dispozițiilor din Codul administrativ (OUG nr. ⁵⁷⁄₂₀₁₉), care reglementează statutul structurilor fără personalitate juridică și limitele competențelor lor decizionale în raport cu instituțiile publice autonome, care nu permite ca un departament să exercite autoritate asupra unei instituții cu personalitate juridică; Regulilor generale ale dreptului administrativ, care interzic amestecul unui nivel ierarhic inferior în deciziile privind organizarea unei entități publice autonome; Constituției, prin încălcarea principiului separației funcțiilor executive și administrative și al organizării legale a autorității publice..
3. Numirea conducerii IGSU la propunerea șefului DSU este o formă de captură instituțională: Această prevedere încalcă standardele de neutralitate a conducerii operative a unui serviciu cu regim militarizat, care trebuie să fie subordonat exclusiv autorității legale (MAI), nu unei structuri administrative auxiliare.

Modificările aduse articolelor 6 și 8 din OG nr. ⁸⁸⁄₂₀₀₁ conferă DSU atribuții decizionale și executive incompatibile cu statutul său legal și contrare principiilor fundamentale ale organizării administrației publice. Ele generează un regim paralel de autoritate, afectând independența, claritatea și legalitatea conducerii Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Prin urmare, aceste prevederi sunt viciate de nelegalitate și susceptibile de neconstituționalitate.

În plus, atribuirea rolului de numire a Inspectorului General al IGSU prin propunerea șefului DSU încalcă și principiile constituționale privind atribuțiile prim-ministrului.Premierul nu are, potrivit Constituției, atribuții directe de comandă sau de organizare asupra structurilor militarizate din Ministerul Afacerilor Interne. Numirea conducerii IGSU se face prin ordin al prim-ministrului, în baza propunerii formulate de ministrul de Interne, care are autoritate directă asupra IGSU în calitate de instituție subordonată MAI.Prin urmare, interpunerea șefului DSU în acest proces, în afara oricărei dispoziții legale explicite sau a unei delegări prevăzute prin lege organică, reprezintă o capturare de atribuții guvernamentale și o deturnare a lanțului de comandă administrativ.Această modificare anulează atât autoritatea legală a ministrului de Interne, cât și caracterul constituțional al rolului prim-ministrului în conducerea executivă a administrației.

Suprapunerea de competențe între DSU, prefect și primar încalcă principiul legalității administrative și autonomia locală

Proiectul de ordonanță introduce o formă de „coordonare” a Departamentului pentru Situații de Urgență asupra structurilor teritoriale de intervenție, fără a delimita clar competențele prefectului și ale primarului. Această suprapunere contravine: art. 120–121 din Constituția României, privind autonomia locală și organizarea administrației publice; Carta Europeană a Autonomiei Locale, ratificată prin Legea nr. ¹⁹⁹⁄₁₉₉₇; Codului administrativ, în ceea ce privește responsabilitatea exclusivă a autorităților locale în gestionarea serviciilor din unitățile administrativ-teritoriale.

DSU nu are statut de autoritate publică teritorială și nu poate exercita atribuții asupra prefecților sau primarilor. Lipsa unei delimitări clare a responsabilităților juridice generează confuzie administrativă, riscuri de blocaj decizional și încălcarea principiului separației funcțiilor executive. În absența unei baze legale primare, această formulă de coordonare este nelegală și neconstituțională.

Transferul patrimoniului și avizarea bugetelor de către DSU încalcă principiile legalității financiare și ale răspunderii administrative

Potrivit proiectului de ordonanță, inspectoratele teritoriale vor funcționa ca persoane juridice, preluând patrimoniul, bunurile mobile și imobile ale inspectoratelor județene desființate, iar dotarea, organizarea și bugetarea se vor realiza cu avizul DSU. Aceste aberații legislative ar atrage probleme juridice GRAVE:

1. Confuzie în regimul juridic al patrimoniului public: Preluarea patrimoniului și a obligațiilor de către noile structuri, fără un temei legal clar și fără delimitare a titularilor de drept și de gestiune, încalcă: Legea nr. ²¹³⁄₁₉₉₈ privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia; Legea nr. ⁵⁰⁰⁄₂₀₀₂ privind finanțele publice; Legea nr. ⁸²⁄₁₉₉₁ a contabilității, care impune responsabilitate clară pentru gestionarea fondurilor publice și a activelor.
2. Avizarea bugetară de către DSU este nelegală: DSU nu are statutul legal de ordonator de credite și nu poate exercita control financiar sau decizional asupra alocării bugetelor către instituții autonome. Această atribuție excede competențele unui departament subordonat ministerial și încalcă principiul separării funcțiilor financiare.
3. Risc de deturnare a responsabilității: În lipsa unei formule clare de răspundere financiară, juridică și patrimonială, se creează un vid normativ care poate conduce la: absența controlului asupra achizițiilor publice; imposibilitatea sancționării eficiente a unor fapte de gestiune defectuoasă; conflicte între structuri teritoriale și centrale privind alocările de fonduri.

Dispozițiile privind transferul patrimoniului și avizarea organizării și dotării de către DSU contravin normelor de drept public financiar și administrativ, afectând grav transparența, responsabilitatea și legalitatea gestiunii fondurilor publice. În această formă, proiectul încalcă Legea ⁵⁰⁰⁄₂₀₀₂, Legea ²¹³⁄₁₉₉₈ și principiile constituționale privind legalitatea în utilizarea bugetului de stat.

În plus, proiectul nu este însoțit de o fișă de impact bugetar transparentă, deși implică cheltuieli majore cu reorganizarea sediilor, dotarea logistică, personalul suplimentar, asigurarea infrastructurii IT, transport și intervenție. Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. ⁵⁰⁰⁄₂₀₀₂, orice act normativ care generează cheltuieli bugetare trebuie să fie fundamentat și supus aprobării în forma completă, cu sursa de finanțare precizată.

Lipsa transparenței decizionale în redactarea și promovarea proiectului încalcă Legea nr. ⁵²⁄₂₀₀₃ și principiile statului de drept

Proiectul de Ordonanță de Urgență privind reorganizarea IGSU nu a fost publicat pe site-ul MAI, nu a fost supus dezbaterii publice și nu figurează în registrul transparenței decizionale al Guvernului, fiind elaborat într-un cadru netransparent și informal. Această procedură contravine: Legii nr. ⁵²⁄₂₀₀₃ privind transparența decizională în administrația publică, care impune consultare publică prealabilă pentru toate actele normative cu impact major; art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul legalității și obligația respectării procedurilor democratice; jurisprudenței Curții Constituționale (ex. Decizia nr. ⁶²⁄₂₀₁₇), care impune exigențe sporite de transparență în cazul reglementării structurilor fundamentale ale statului.

Această lipsă de transparență este cu atât mai gravă cu cât proiectul vizează reorganizarea singurei structuri militarizate din România care intervine direct în sprijinul cetățenilor – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU). Modificarea în profunzime a funcționării unei instituții de interes public vital, fără informarea populației, fără consultarea structurilor profesionale afectate și fără o dezbatere democratică, încalcă flagrant principiile statului de drept și ale bunei guvernări.

Încălcarea ierarhiei administrative și militare a IGSU prin atribuții delegate DSU

Prin modificările propuse la articolele 4, 6, 7 și 8 din OG nr. ⁸⁸⁄₂₀₀₁, se instituie un regim de subordonare indirectă a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență față de Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), în privința: organizării și dotării (art. 6); aprobării regulamentelor (art. 6);numirii inspectorului general și a adjuncților săi (art. 8);structurii de conducere din teritoriu (art. 4 și 7)..

PUNCTUAL PRIN:

• Art. 6 alin. (2)–(3): Organizarea și funcționarea serviciilor de urgență se face pe baza criteriilor avizate și aprobate de șeful DSU, prin ordin al ministrului.
• Art. 8 alin. (2): Inspectorul general al IGSU este numit la propunerea șefului DSU, pe baza referatului acestuia, și este secondat de adjuncți numiți prin ordin, tot la propunerea DSU.
• Art. 7 alin. (2): Coordonarea intervenției revine prefectului, însă în realitate, conform altor articole, DSU intervine în organizare și decizie.
• Art. 4 alin. (5): Conducerea inspectoratelor teritoriale este numită prin ordin al inspectorului general, aflat sub dublă autoritate (MAI și DSU).

SE INSTITUIE:

1. Dublă subordonare operațională și organizatorică: Se creează o linie de comandă neclară între: prefect (autoritate guvernamentală locală), inspectorul general (numește comanda teritorială), DSU (propune, avizează și controlează prin aviz conform). Aceasta încalcă principiul unicității comenzii și afectează capacitatea de reacție în urgențe reale. 2. Transferul deciziei de personal la DSU încalcă cadrul normativ al funcției publice și regimului militarizat: Funcțiile de comandă într-o structură militarizată (cum este IGSU) trebuie să respecte: Legea nr. ⁸⁰⁄₁₉₉₅ privind statutul cadrelor militare; Codul administrativ, privind funcțiile publice de conducere. 3. DSU devine decident indirect în numiri și în organizare, fără a avea atribuții delegate prin lege organică: Acordarea unui asemenea rol unui departament fără personalitate juridică, fără atribuții reglementate prin lege specială și fără control parlamentar direct este profund nelegală.

Modificările propuse încalcă nu doar ierarhia administrativă, ci și ierarhia militară specifică structurilor operative din cadrul IGSU. Această afectare este incompatibilă cu statutul instituțional și constituie o vulnerabilitate gravă în arhitectura securității interne a statului. Proiectul instituie o dublă comandă civil-militară fără fundament legal, în contradicție cu normele de drept public militar și cu funcționarea unitară a serviciilor operative. Această concentrare de competențe în mâinile șefului DSU, fără bază legală primară și fără reglementare constituțională clară, încalcă principiul separării atribuțiilor administrative, afectează funcționarea instituțională a IGSU și vulnerabilizează lanțul de comandă operativă. Sistemul rezultat este instabil juridic, opac și nesustenabil în practică.

Proiectul acordă DSU atribuții de comandă și control inclusiv în caz de conflict armat

Printr-o formulare insidioasă, proiectul urmărește acordarea atributelor de comandament național asupra protecției civile și apărării civile direct șefului DSU, inclusiv în cazuri de conflict armat sau mobilizare. O astfel de structură paralelă de putere, neconstituțională și neprevăzută în legile fundamentale ale apărării, deschide calea unui abuz de autoritate cu potențial grav asupra ordinii constituționale și a securității naționale.

Prin modificarea art. 9 alin. (1) din Legea nr. ⁴⁸¹⁄₂₀₀₄, proiectul introduce litera b^1), conform căreia „apărarea civilă – parte componentă a protecției civile – cu rol de pregătire și răspuns în situații de conflict armat” intră explicit sub competența inspectoratelor teritoriale, aflate în coordonarea DSU.

Această prevedere, coroborată cu art. 16 nou (care dă DSU rol de coordonare la toate nivelurile în stări excepționale), transformă Departamentul într-un comandament operativ unic, fără ca acest lucru să fie reglementat de Legea privind apărarea națională (Legea nr. ⁴⁴⁶⁄₂₀₀₆) sau de Constituție.

Ori, DSU nu are calitate de autoritate militară prevăzută de Constituție sau de legile apărării.IGSU este o structură militarizată, subordonată MAI, dar proiectul transferă competențe de comandă (inclusiv în conflict armat) către un organ civil, non-militar (DSU), condus de un secretar de stat. Nu există niciun temei legal pentru ca DSU sau șeful acestuia să exercite comandă operativă în caz de război, atribuție exclusivă a structurilor militare definite de lege.

Atribuirea rolului de coordonare strategică și operațională DSU în protecția civilă încalcă arhitectura legală a administrației și securității naționale

Prin modificarea art. 24 și a articolelor 25 și 26 din Legea nr. ⁴⁸¹⁄₂₀₀₄, proiectul: atribuie rolul central în protecția civilă națională Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU) și IGSU (art. 24 alin. 1); conferă DSU competențe de elaborare de strategie, avizare a actelor normative, coordonare în evacuare, asigurare logistică și relații internaționale în domeniul protecției civile; stabilește controlul de stat în domeniu prin inspecții subordonate direct IGSU și inspectoratelor teritoriale (art. 24 alin. 3); impune inspectoratelor teritoriale atribuții privind securizarea logistică a intervenției (art. 25 lit. g); încredințează acestora întocmirea și aprobarea schemelor de risc teritoriale (art. 26 lit. d).

1. Substituirea autorității MAI de către DSU în materie de strategie, reglementare și comandă operativă: În prezent, DSU nu este organ cu personalitate juridică, nu are statut militar și nu este autoritate în domeniul protecției civile potrivit legii organice. Prin urmare, atribuirea prin OUG a acestor prerogative încalcă: art. 61 și 102 din Constituție (rolul legislativ al Parlamentului și organizarea autorității executive); principiul legalității și al delegării conforme.
2. Capturarea funcției de protecție civilă și militarizare indirectă a unei structuri civile: Rolul DSU este extins la activități operative, tehnice și logistice (evacuare, muniții neexplodate, depozitare, securizare), fără statut juridic de instituție executivă în sens constituțional sau militar. Aceasta echivalează cu o militarizare informală a unei structuri civile necontrolate.
3. Nelegalitatea impunerii de competențe teritoriale asupra autorităților locale fără lege organică: Schema riscurilor teritoriale (art. 26) devine instrument impus autorităților locale de către inspectoratele teritoriale, fără proces de consultare sau control democratic. Aceasta contravine: autonomiei locale (art. 120–121 Constituție);reglementărilor privind relația dintre autoritatea centrală și autoritățile locale.

Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.