OUG-ul care vrea să pună legea la DSU și România sub butonul lui Arafat sau cum să rescrii România printr-o Ordonanță de Urgență inventată
În România, „urgența” nu mai e despre incendii, cutremure sau pandemii, ci despre toane administrative cu ambalaj legal. Când un singur om decide că e momentul să redeseneze harta serviciilor de
urgență, Constituția devine un moft, Parlamentul un spectator, iar administrația locală o simplă piesă de mobilier mutată după bunul plac.
Noua ordonanță de urgență pregătită de DSU nu e doar o modificare de organigramă – e un manual despre cum concentrezi puterea, tai din competențele altora și muți decizia, banii și oamenii sub un singur buton. Un buton pe care scrie „Arafat”.
Urgența care nu există
„Prezenta ordonanță de urgență este necesară pentru eficientizarea și integrarea serviciilor de urgență…” În logica Constituției, urgența înseamnă o situație excepțională, apărută brusc, care nu poate fi amânată și care cere măsuri imediate. Articolul 115 alin. (4) din Constituția României este foarte clar: nu e suficient să spui „vrem să fim mai eficienți”. Trebuie să demonstrezi, cu date și fapte, că amânarea ar produce prejudicii grave. Jurisprudența Curții Constituționale, prin decizii precum nr. 255⁄2005 sau nr. 421⁄2007, a explicat că „eficientizarea” sau „optimizarea” nu sunt motive valide de urgență. În nota de fundamentare nu găsim niciun caz concret, niciun indicator, nicio analiză statistică. Nu există un raport de situație de la IGSU sau de la Ministerul Sănătății care să arate că actuala structură a serviciilor de urgență este în colaps. Tot ce avem este o formulare vagă și un argument de tip „pentru că vrem”.
Am declarat „cod roșu” pentru că ne-am plictisit de culoarea biroului și vrem să-l vopsim azi. Asta nu e urgență, e moft administrativ.
Vulnerabilitate de siguranță națională
Proiectul concentrează puterea decizională și operativă într-o singură persoană – șeful DSU. Într-un sistem complex, care gestionează intervenții de urgență la nivel național, acest tip de centralizare creează o dependență excesivă de o singură voce. Orice absență, eroare, conflict de interese sau presiune politică aplicată acelei persoane poate paraliza întregul sistem. În legislația europeană și în modelele funcționale din alte state, decizia este împărțită între mai multe niveluri tocmai pentru a preveni astfel de blocaje și riscuri.
Toate ouăle puse într-un singur coș, pe care îl ține o singură mână. Dacă scapă coșul, nu mai rămâne nimic întreg.
“Nu afectează administrația publică” – fals. Mai ales la pompieri și la UAT-urile din județele satelit
„Prezentul act normativ nu afectează administrația publică centrală sau locală.” FALS. Legea 307⁄2006 prevede existența unui inspectorat pentru situații de urgență în fiecare județ, condus de un inspector-șef, cu atribuții directe de coordonare a intervențiilor și de cooperare cu comitetul județean pentru situații de urgență. Când comasezi trei județe într-un ITSU, inspectoratele din județele satelit pierd acest rol deplin de coordonare și devin puncte de comandă reduse, fără toate funcțiile decizionale și administrative. În consecință, prefectul și autoritățile locale își pierd interlocutorul operativ de nivel județean, iar coordonarea devine lentă și centralizată la distanță. Când comasezi trei județe într-un ITSU și „subțiezi” inspectoratele din două județe satelit, dispare centrul de comandă județean (inspectorul-șef, PAIS/AIS, COJ) din acel teritoriu. Autonomia locală este garantată de Constituția (art. 120), Codul administrativ (OUG nr. 57⁄2019) și Legea finanțelor publice locale nr. 273⁄2006, care stabilesc că bugetele consiliilor județene și primăriilor sunt strict locale, legate de teritoriul propriu.
Asta lovește direct administrația locală: Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (condus de prefect) își pierde pivotul operativ pe loc, iar coordonarea interinstituțională (primării, CJ, deconcentrate) devine lentă și la distanță. Nu poți obliga CJ Sălaj să finanțeze infrastructură pentru Bihor doar pentru că sediul ITSU e la Oradea. În practică, comasarea mută investiția, mentenanța și logistica „grele” în județul-centru, iar sateliții rămân cu responsabilități fără instrumente (și fără decizie pe loc). Consecințe concrete: scade capacitatea de planificare și reacție în județul satelit (fără COJ complet, fără decizie juridic/financiar pe loc); CJ-urile și UAT-urile nu mai pot prioritiza investițiile în propriul județ pentru că „nexusul” tehnic și financiar e mutat; se rupe lanțul rapid prefect–ISU–UAT în crize locale.
Pe scurt: Ai luat pompierii din județ, ai lăsat instituțiile cu hârtii și speri că apa ajunge mai repede din județul vecin. Iar CJ Sălaj ar trebui, brusc, să plătească furtunul din Bihor. Nu, nu așa funcționează autonomia locală. E ca și cum ai demola Primăria și ai susține că nu s-a schimbat nimic în administrație. Poate doar peisajul.
Consultarea autorităților locale – pentru ce?
Rubrica Consultarea autorităților locale din nota de fundamentare – „Nu este cazul”. Noaptea minții! Legea nr. 52⁄2003 privind transparența decizională prevede clar: autoritățile publice au obligația de a consulta toate instituțiile afectate de un act normativ. În cazul nostru, vorbim de Consiliile Județene, primării și structuri ale administrației locale care au în subordine serviciile de ambulanță și colaborează direct cu ISU. Să spui „nu este cazul” când iei din mâna lor atribuții și resurse echivalează cu a ignora complet principiul autonomiei locale garantat de art. 120 din Constituție. Lipsa consultării nu e doar o încălcare procedurală, ci și o lipsă de respect instituțional.
Este ca și cum ai organiza o nuntă fără să o anunți pe mireasă, pe motiv că „oricum o să vină, ce mai contează să știe din timp”.
Funcții care dispar, funcții care apar – și un șef DSU care nu știe ce înseamnă răspunderea juridică reală
Un inspectorat de pompieri funcționează acum cu un inspector-șef (IS), un prim-adjunct (PAIS), un adjunct (AIS) și structuri suport: Resurse Umane, Juridic, Financiar-Contabil, Logistic, Centrul Operațional Județean cu adjunct șef centru etc. În momentul comasării a trei județe într-un singur ITSU, aceste funcții din județele satelit sunt desființate și înlocuite cu „comandanți de grup” și „locțiitori” – poziții fără personalitate juridică și cu atribuții limitate. Asta înseamnă că, în loc să ai în fiecare județ un contabil-șef, un jurist-șef și un logistician cu responsabilitate deplină, vei avea unul singur pe trei județe. Același lucru pentru decizia administrativă și financiară: totul se mută la inspectoratul-centru, iar sateliții devin simple puncte de execuție.
Șeful DSU, neavând experiența conducerii unei structuri cu personalitate juridică, pare să ignore ce înseamnă răspunderea juridică și administrativă reală. DSU nu este o entitate cu personalitate juridică proprie, deci conducătorul său nu a fost niciodată direct obligat să răspundă în fața instanțelor pentru acte administrative, pentru modul de cheltuire a bugetului sau pentru conformitatea juridică a contractelor.
Într-un ISU, inspectorul-șef răspunde personal, inclusiv penal, pentru deciziile administrative și financiare. Când îi pui pe umeri răspunderea a trei județe, îi crești exponențial riscul de eroare și de blocaj, dar nu îi dai resurse suplimentare.
A conduce un ITSU cu trei județe nu e ca și cum ai juca „SimCity” pe calculator. Aici, când greșești, nu se șterge ecranul, ci ajungi să răspunzi în fața DNA și Curții de Conturi. Iar pentru cineva care nu a condus niciodată o structură cu personalitate juridică, asta e un teritoriu necunoscut – și foarte periculos. Tăiem roțile mașinii și îi punem două girofaruri noi pe capotă. Apoi ne mirăm că nu mai merge. Corect, domnule Arafat?
Consultarea „la mișto” cu IGSU
Militarii IGSU nu au fost consultați în etapa inițială. Doar după presiunea mass media li s-a trimis un draft de proiect, în care erau prevăzute comasări de două județe. Ulterior, fără vreo dezbatere reală sau argumente suplimentare, a apărut un nou draft, cu trei județe comasate.
Pe surse, cadrele IGSU au trimis către DSU un raport detaliat, cu numeroase adnotări, observații și clarificări, armonizate cu legislația română în vigoare. Documentul conținea argumente tehnice și juridice solide pentru modificarea sau respingerea unor prevederi. Cel mai probabil, însă, nimeni nu s-a obosit să îl citească — dovadă că versiunea finală ignoră aceste propuneri.Această manieră de lucru contravine principiilor transparenței decizionale și participării părților implicate, prevăzute în Legea 52⁄2003. Mai mult, ignorarea propunerilor formulate de profesioniștii din teren dovedește că, „consultarea” a fost doar un exercițiu formal.
E ca și cum te-ar întreba cineva ce vrei la prânz, ai răspunde „supă”, ai trimite și rețeta, iar el ar veni cu o porție de sarmale reci și ar spune că exact asta ai cerut.
Ministrul de Interne - un biet figurant
Prin concentrarea deciziilor la nivelul DSU, ministrul de Interne pierde controlul efectiv asupra domeniului situațiilor de urgență. În loc să fie decidentul politic și administrativ, devine un simplu semnatar formal al unor hotărâri deja luate. Legea nr. 90⁄2001, la art. 11 lit. l), prevede că ministrul conduce și controlează activitatea ministerului și a structurilor subordonate. În plus, art. 31 obligă răspunderea politică solidară a fiecărui membru al Guvernului. Dacă un ministru își pierde aceste puteri de decizie, își pierde și esența funcției sale. Aici ajungi când te obișnuiești să apari pe lângă secretarul de stat la inaugurări, pe post servietă. Dar v-ați pus problema, domnule Predoiu, pentru că înțeleg că sunteți un susținător fervent al acestui proiect de OUG neconstituțional, că poate unui viitor ministru de interne să nu îi convină să își piardă autoritatea în fața unui secretar de stat șef al unei structuri fără personalitate juridică?
E ca și cum ai avea un căpitan de navă care se ocupă doar de poze cu pasagerii, nu de cursul navei.
Consultare publică de fațadă
„Proiectul a fost publicat pe site-ul…” – dar fără să fie precizat vreun link, dată sau dovadă de dezbatere. Poate urmează, cine știe, dar având în vedere că și militarii au fost consultați la “mișto”, ne îndoim. Legea nr. 52⁄2003 impune nu doar publicarea proiectului, ci și asigurarea unei perioade de dezbatere, posibilitatea trimiterii de propuneri și organizarea unor întâlniri publice. Aici avem un text tipizat, bifat pe hârtie, dar lipsit de transparență reală. Aceasta nu este o consultare publică autentică, ci o formalitate birocratică – afiș pus într-un colț întunecat al instituției, unde nimeni nu intră. Rezultatul: cetățenii și profesioniștii din domeniu află despre schimbări abia după ce acestea sunt decise.
Consultare publică marca DSU: pui afișul în beci și te miri că nu vine nimeni să-l citească.
Impact social asupra cadrelor și familiilor – bomba invizibilă din proiect
Comasarea inspectoratelor în structuri teritoriale înseamnă inevitabil relocări, navetă pe distanțe mari, pierderea unor funcții și instabilitate profesională. Pentru cadrele ISU și familiile lor, acest lucru înseamnă schimbări radicale: mutarea în alt județ pentru a-și păstra postul, despărțirea de familie în timpul săptămânii sau chiar renunțarea la carieră. Într-o perioadă de criză economică, cu inflație ridicată și costuri în creștere pentru locuință și transport, aceste mutări forțate afectează direct nivelul de trai. Militarii nu pot negocia, nu pot refuza relocarea fără riscul de a-și compromite cariera.
Impact instituțional: Pierderea cadrelor cu experiență, demoralizarea personalului și scăderea atractivității carierei în ISU sunt efecte pe termen lung care nu apar în nicio „evaluare de impact” a DSU (probabil pentru că o astfel de evaluare lipsește cu desăvârșire).
În timp ce șeful DSU vorbește despre „optimizare” și „eficientizare”, oamenii care sting incendii și salvează vieți trebuie să-și facă bagajele și să-și mute copiii la altă școală. Poate în viziunea lui, familia pompierului e tot un „activ mobil” care se poate reloca la nevoie. Este un joc de Monopoly jucat cu casele și viețile altora – doar că aici nu e distracție de weekend, ci realitate crudă.
„Nu afectează sănătatea și securitatea cetățenilor”
„Prezentul act normativ nu are în mod direct efecte asupra sănătății și securității cetățenilor.” Această afirmație frizează absurdul. Proiectul reorganizează exact serviciile care gestionează urgențele medicale, incendiile, accidentele și calamitățile. Orice modificare de structură, subordonare sau procedură afectează în mod direct timpul de răspuns, calitatea intervenției și coordonarea între echipe. Din punct de vedere juridic, această formulare poate fi considerată inducere în eroare a factorilor de decizie, întrucât maschează impactul real al reorganizării. În plus, contravine obligației de a evalua efectele asupra sănătății publice și siguranței cetățenilor, prevăzută în actele metodologice pentru elaborarea legislației.
E ca și cum ai schimba echipajul unei ambulanțe și ai spune pacientului dinăuntru că nu se schimbă nimic.
Comasări periculoase politic. „Ținutul Secuiesc” – momeala lui Arafat pentru UDMR
Varianta DSU cu comasarea județelor Harghita, Covasna și Mureș într-un singur inspectorat teritorial ridică nu doar probleme operaționale, ci și suspiciuni politice. În contextul în care UDMR a susținut constant ideea unei autonomii extinse pentru „Ținutul Secuiesc”, o astfel de reorganizare administrativ-operativă seamănă cu o concesie mascată. Pe surse, au circulat și scenarii alternative — includerea Brașovului sau comasarea cu alte județe — dar varianta „secuiască” pare o momeală calculată.
Desființează centrele decizionale ale ISU din Harghita și Covasna, lăsând întreaga comandă în mâna unui inspector-șef din județul central (probabil Mureș). În caz de urgență, autoritățile locale nu mai au acces direct la structurile de decizie, ci doar la „comandanți de grup” cu atribuții limitate. Creează o structură teritorială care se suprapune aproape perfect peste granițele a ceea ce unii actori politici numesc „Ținutul Secuiesc”, legitimând indirect o separare administrativă.
Constituția, prin art. 1 alin. (1) și (5), precum și art. 118, garantează caracterul unitar și indivizibil al statului român, consacră obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, și stabilește controlul centralizat asupra structurii forțelor armate și a protecției civile. O reorganizare care creează entități cu delimitare etnică poate fi considerată o vulnerabilizare a ordinii constituționale..
Să dai UDMR pe tavă un inspectorat-teritorial fix pe harta „Ținutului Secuiesc” și să pretinzi că e doar „optimizare” e ca și cum ai picta drapelul secuiesc pe mașina pompierilor și ai spune că e doar „design nou de flotă”. SRI/SIE, voi dormiți? Sau știți că e doar o momeală?
Avize lipsă – vulnerabilitate procedurală
Ordonanța propusă nu este însoțită de avize de la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), Consiliul Economic și Social (CES), Consiliul Concurenței sau Curtea de Conturi. Conform competențelor stabilite de lege: Conform Legii nr. 415⁄2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, CSAT trebuie consultat în mod expres atunci când se adoptă măsuri cu impact asupra siguranței naționale. Or, concentrarea deciziei și comanda operativă a serviciilor de urgență într-o singură structură și sub o singură persoană reprezintă în mod evident o astfel de măsură, ceea ce face absența avizului CSAT o vulnerabilitate procedurală gravă. CES avizează actele cu efecte sociale majore (desființarea sau mutarea structurilor locale este un astfel de caz). Consiliul Concurenței intervine când se creează un monopol instituțional (DSU ar deveni actor unic pe segmentul urgențelor integrate).Curtea de Conturi trebuie să știe din timp cum se vor gestiona fondurile publice. Absența acestor avize indică o fundamentare deficitară a proiectului și îl poate face vulnerabil la contestare.
E ca și cum te-ai urca pe Everest fără oxigen, fără echipament și fără ghid, dar cu încrederea că „o să fie bine”.
Zero lei impact financiar… pe hârtie
Rubrica de impact bugetar – „Nu este cazul”. Legea nr. 24⁄2000 privind normele de tehnică legislativă prevede că orice proiect de act normativ trebuie să fie însoțit de o secțiune privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat. Hotărârea Guvernului nr. 1361⁄2006, prin anexă, explicitează ce trebuie inclus: estimări de costuri, surse de finanțare, economii posibile și efecte asupra bugetelor locale. În schimb, acest proiect nu conține nicio cifră, deși reorganizarea implică relocări, infrastructură, echipamente, logistică și uniformă. Lipsa unei fundamentări financiare reale încalcă obligațiile legale.
E ca și cum ai susține că te muți în alt oraș „pe gratis” pentru că nu ți-ai notat benzina, chiria și mobila nouă. O fi gratis doar dacă îți plătește altul mutarea.
Legi organice, rescrise pe șest
Proiectul modifică atribuțiile și structura prevăzute de: Legea 95⁄2006, Legea 307⁄2006 – structura ISU se schimbă din organizare județeană în organizare teritorială integrată. Legea 481⁄2004 – atribuțiile protecției civile se reconfigurează sub comandă DSU. Acestea sunt legi organice, care, potrivit Constituției, pot fi modificate doar de Parlament, nu prin OUG care ocolește dezbaterea democratică. Modificarea indirectă, prin schimbarea subordonării și a competențelor, este o practică pe care Curtea Constituțională a sancționat-o în trecut.
E ca și cum ai rescrie Biblia cu post-it-uri lipite peste versete, fără să recunoști că ai schimbat textul original.
Riscuri operaționale majore
Comasarea mai multor județe într-un singur inspectorat teritorial presupune ca baza de comandă și resursele să fie concentrate într-o singură locație. Asta înseamnă distanțe mai mari între centrele de decizie și zonele de intervenție, ceea ce, inevitabil, crește timpul de răspuns în caz de urgență. Legea 307⁄2006 privind apărarea împotriva incendiilor și Legea 95⁄2006 privind reforma în sănătate au la bază principiul promptitudinii intervenției. Orice reorganizare care îngreunează acest răspuns contravine spiritului acestor legi. În plus, logistica și personalul specializat ar putea fi redistribuite ineficient, lăsând anumite zone descoperite. Într-un incendiu, într-un accident grav sau în caz de cutremur, fiecare minut contează.
E ca și cum ai muta pompierii la 50 de kilometri de oraș și te-ai aștepta ca focul să aștepte politicos până ajung.
Digitalizarea… care „nu se referă la subiect”
În nota de fundamentare, printre motivele adoptării OUG se menționează „digitalizarea și modernizarea serviciilor de urgență”. În evaluarea cost-beneficiu, rubrica „Impact în domeniul inovării și digitalizării” conține însă textul: „Prezentul act normativ nu se referă la acest subiect.”
Aceasta nu este doar o gafă de redactare, ci dovada că justificările din preambul sunt de fațadă. Legea 24⁄2000, H.G. 443⁄2022 impun ca orice proiect de act normativ, inclusiv cele care fac trimitere la digitalizare, să fie însoțit de o descriere clară a costurilor și beneficiilor estimate, nu doar de un slogan. În lipsa unei secțiuni dedicate impactului socio-economic și cost-beneficiu conform instrucțiunilor H.G. 443⁄2022 și Legii 24⁄2000, orice referire la digitalizare rămâne doar pe hârtie. Aici, digitalizarea este folosită, evident, ca decor de prezentare, fără conținut real.
Digitalizare marca DSU: tastezi „nu se referă” și treci mai departe. Zero biți, dar multă vopsea pe copertă.
Achizițiile „mai ieftine” inventate
„…prin crearea unor structuri teritoriale, achizițiile publice desfășurate de acestea creează premisele obținerii unor produse și servicii de calitate la prețuri inferioare…” În realitate, marile achiziții pentru structurile de urgență sunt deja centralizate prin IGSU și ONAC (Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate), în baza Legii 98⁄2016 și procedurilor interne. Fragmentarea achizițiilor la nivelul structurilor teritoriale nu garantează scăderea prețurilor — dimpotrivă, crește numărul de proceduri, costurile administrative și riscul de neuniformitate.
E ca și cum ai susține că faci economie la benzină cumpărând trei mașini separate pentru fiecare membru al familiei.
În loc de concluzii: Arafat, la butonul roșu
Acest proiect de OUG nu e despre eficiență sau modernizare, ci despre concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane și mutilarea unor structuri care funcționează. Îmbrăcat în limbaj tehnic și justificări „copy-paste”, documentul e, în realitate, o schemă de control total, făcută fără dezbatere, fără cifre, fără respect pentru lege și pentru oamenii din teren. Dacă trece, România nu va avea un sistem de urgență mai bun — va avea unul mai lent, mai rigid, mai politizat și mai vulnerabil. Și nu vorbim despre un teoretician impecabil. Vorbim despre omul care era la butoane la Colectiv, Caracal, Crevedia și în alte situații unde vieți s-au pierdut și răspunsul instituțional a fost haotic. Vorbim despre arhitectul atâtor achiziții dubioase în Pandemie. Acum, același om, DSU/Arafat vrea să concentreze toată decizia, toate resursele și toată puterea în propriile mâini.
Dacă atunci, cu atribuții limitate, România a plătit un preț greu, imaginați-vă nota de plată când nu va mai exista niciun filtru între el și întregul sistem de urgență.
Articolele publicate de agendapompierului.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ către articol. Orice abatere de la aceasta regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor și va fi tratată ca atare.
